Fosta mare handbalistă, Edit Matei: “Faptul că am fost huiduită, când jucam pentru Hypo, la Vâlcea, de 4.000 de oameni, m-a ambiţionat”

Ajunsă la Rm. Vâlcea pe când nu împlinise 18 ani, “la pachet” cu sora sa mai mare, Maria, Edit Matei (fostă Torok), a jucat pentru Chimistul (viitorul Oltchim) până în 1990, cînd a ajuns la echipa cea mai în vogă din handbalul european, la acel moment, Hypo Viena (Austia). Cu echipa managerului Gunar Prokop, Edit a câştigat de patru ori Cupa Campionilor Europeni, din acest punct de vedere, Edit fiind cea mai titrată handbalistă română all time. O urmează Luminiţa Dinu, portar care a câştigat de trei ori cel mai râvnit trofeu European intercluburi.

”Mi-a fost destul de greu să ajung la Hypo. Ţin minte că, în 1990, de la Hypo a venit o ofertă şi pentru mine, şi pentru Mariana Târcă. Ea juca tot la Chimistul. Ce m-a deranjat la vremea respectivă a fost că cei din Vâlcea, ca să o oprească pe Mariana, au refuzat să-mi dea şi mie drumul. Nu mi s-a părut fairplay cum au procedat cei de la Chimistul şi atunci m-am ambiţionat şi tot am plecat. Aşa că am plecat pur şi simplu, când am văzut că cei de la Chimistul nici măcar nu au dorit să vorbească cu Gunnar, de la Hypo. Norocul meu a fost că cei de la Hypo au trimis o adresă, o solicitare către echipa din Râmnicu Vâlcea, dar vâlcenii n-au ştiut regulamentul şi nu au răspuns în termenul legal. Astfel, am devenit liberă de contract. A fost apoi un întreg scandal, cei de la Râmnicu Vâlcea mi-au cerut suspendarea. Apoi, în 1991 am revenit în Râmnicu Vâlcea pentru un meci memorabil: Chimistul-Hypo Viena. Cred că au fost 4.000 de oameni în sală care m-au huiduit, mi-au făcut tot felul de şicane. Din „trădătoare“ nu m-au scos, s-au organizat grupuleţe care să strige împotriva mea din tribune. Ţin minte că, înainte de meci, în timp ce ne făceam încălzirea, în toată sala a răsunat melodia lui Tudor Gheorghe „Acolo este ţara mea“. Şi acum mă gândesc la acel moment. Când a început meciul, eram deja turbată, am dat 17 goluri în poarta vâlcenelor. Cu toate acestea, a fost un episod care pe mine m-a durut foarte tare. Cu alte cuvinte, aţi zdrobit echipa din Râmnicu Vâlcea. Da, aproape că eu am făcut tot jocul. I-am înnebunit pe vâlceni şi asta din cauza primirii pe care mi-au făcut-o. Şi Gunnar (n.r. – antrenorul Gunnar Prokop al echipei Hypo Viena) a zis că nici Jasna (n.r. – Jasna Kolar-Merdan), o jucătoare de origine iugoslavă, nu a reuşit să dea atâtea goluri înr-un meci. Îmi amintesc că şi Vâlcea avea echipă bunicică la acea vreme: erau Lidia Butnăraşu, Mariana Târcă”, îţi aminteşte Edit. Dorul de casă a făcut-o pe Edit să se gândescă tot mai mult la revenirea la Vâlcea: “Acolo, la Hypo, am simţit că sunt plătită doar să joc handbal şi era interesul meu să mă recuperez cât mai repede. La Râmnicu Vâlcea am jucat din plăcere. Dacă nu mi-a ieşit ceva, nu mi-a ieşit. Dar la Hypo s-a schimbat totul. Mi-a fost dor atunci de atmosfera de la Vâlcea, de colectiv, de fete”.

Edit Matei aştepta momentul în care ar fi trebuit chemată la naţionala României. Ţinta, pentru ea, ca şi pentru oricare sportiv de mare performasnţă, era să ajungă la Olimpiadă. “În ’92 m-a încântat foarte mult ideea de a juca pentru naţionala Austriei, pentru că voiam să ajung neapărat la olimpiadă, ăsta e visul oricărui sportiv, nu? Aţi avut parte de reacţii negative când aţi început să jucaţi pentru naţionala Austriei? La Vâlcea, da, au fost foarte multe reacţii negative, dar am fost hotărâtă. La vremea respectivă mi-am şi argumentat foarte bine decizia de a juca pentru Austria şi s-a dovedit că am avut dreptate, că am ales bine. În ’92 m-a încântat foarte mult ideea de a juca pentru naţionala Austriei, pentru că voiam să ajung neapărat la olimpiadă, ăsta e visul oricărui sportiv, nu?”.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *