DNA CONTRAATAC LA EUROPARLAMENTARI LIBERALI!

Intrat voit într-un relaxant con de umbră la Bruxelles, europarlametarul Theodor Stolojan s-ar putea să aibă o surpriză de zile mari. Pentru că, după cum reiese din informaţiile intrate în posesia noastră, se pare nu doar că, în sfârşit, cineva şi-a amintit de el, dar chiar şi plânge după „dragă Stolo”, să-l aducă înapoi în ţară. Şi nu este în niciun caz Traian Băsescu, aşa că nu este deloc de bine pentru unul dintre puţinii politicieni romani din vechea gardă care părea să fi scăpat ca prin gaura acului de orice eventuală ancheta privind activitatea sa de pe vremurile când era unul dintre cei mai influenţi oameni din ţară, relatează Național.

Iar cum conjunctura întrebărilor tot mai dese care se pun despre transformarea politicianului Theodor Stolojan într-unul dintre cei mai bine plătiţi consultanţi financiari romani este legată de vehicularea „bombei” privind posibilitatea deschiderii unor anchete răsunătoare privind unele dintre fostele „mari privatizări”, glumă începe să se îngroaşe. Mai ales că aceeaşi teorie a „curăţeniei generale”, larg îmbrăţişata în prezent de către structurile statului român, a dus şi la redeschiderea dosarului „Mineriadei”. Aşa că procurorii anticorupţie ar putea, cât de curând, să încerce să se dumirească de ce au sfârşit marile platforme industriale, după unele vânzări repetate, drept simple terenuri pentru construcţia unor hypermarket-uri sau cartiere rezidenţiale. Iar o astfel de mutare ar reprezenta, fără îndoială, lovitura de graţie pentru mulţi politicieni care au avut pâinea şi cuţitul privatizărilor în propriile mâini.

La două capete
A fost unul dintre primii strategi ai privatizării industriei româneşti. A fost premier. A fost politician. Era gata să fie şi preşedinte, dacă nu se îmbolnăvea subit la comanda lui Băsescu. A fost vindecat şi a devenit înalt funcţionar la Banca Mondială. Dar să nu uităm că acelaşi Theodor Stolojan pare să fi jucat practic la două capete, fiind şi consultant financiar pentru investitorii străini care îţi alegeau „ţintele” printre platformele industriale româneşti de la marginea marilor oraşe, cum ar fi Capitala sau Pitestiul. Şi, din câte se pare, nu doar un consultant oarecare, existând informaţii că „dragă Stolo” a fost cel mai bine plătit dintre toţi aceştia. A ajuns chiar şi în conducerea oficială a unor astfel de fonduri de investiţii, care au participat la privatizarea unor importante platforme economice precum Policolor din Bucureşti sau Rolast din Piteşti, dar şi a unor coloşi precum Distrigaz, CEC, Romgaz, Electrică sau a complexelor energetice din Oltenia.

Mână bună
Şi consultantul Theodor Stolojan pare să fi avut cam întotdeauna mână bună. Cel puţin pentru investitorii străini. Căci, în ceea ce-i priveşte pe salariaţii care lucrau pe platformele privatizate mai mult sau mai puţin cu japca, aceştia nu-şi mai pot ostoi acum dorul după vechile locuri de muncă decât privind la hypermarket-urile sau cartierele rezidenţiale de blocuri care au apărut pe locul fostelor fabrici. Desigur, nu întotdeauna perioada în care Stolojan era ba politician, ba ministru, ba mare mahăr la Banca Mondială sau consultant financiar al investitorilor s-a şi potrivit cu semnarea contractelor, însă sucesiunea funcţiilor şi privatizărilor ulterioare nu au făcut decât să alimenteze un anumit mit. Care aproape că părea indestructibil, mai ales după exilul lui Stolojan la Bruxelles, în timp ce toţi colegii săi de generaţie sunt „tocaţi” în România în malaxorul justiţiei. Şi, totuşi, după cum susţin sursele noastre, cineva pare să-şi fi amintit de „dragă Stolo”. Şi de afacerea Policolorul. Celebra platforma industrială a Capitalei care a fost privatizata, revânduta şi pe care dezvoltatorii imobiliari „seamănă” acum mii de apartamente.

Cu bătaie lungă
Greu de spus ce se ascunde în spatele acestei recente curiozităţi a anumitor structuri, dacă ar fi să ne orientăm după principiile „teoriei conspiraţiei”. Poate că de-abia acum s-a „copt” şi dosarul Stolojan. Sau poate că, în cascadă de denunţuri încrucişate a politicienilor din ultima vreme, a picat şi unul pe această temă. Cert este însă că, la o adică, dacă se redeschid anchetele privind „marile privatizări”, nu doar pe Theodor Stolojan s-ar putea să-l ia inima, dar şi pe alţi veterani ai politicii, care reuşiseră să rămână în umbră în ultima vreme. Indiferent că-s liberali sau pesedisti ca Florin Georgescu sau Dan Ioan Popescu. Primul, fost coleg de consultanţă cu Stolojan, cel de-al doilea, făcând acum concurenta şeicilor arabi la shopping în magazinele de lux din Londra. Ce-i drept, cei cărora li s-a făcut dor de fostul premier, considerat un „taliban” al privatizărilor, ar mai putea avea o mare curiozitate. Una cu dublă bătaie: cum de l-a convins Traian Băsescu să renunţe la candidatură prezidenţială…

 

Sursa:

http://www.stiripesurse.ro/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *