BREAKING NEWS! MUGUR ISĂRESCU: TRĂDATORUL NR. 1 AL ROMÂNIEI

Statele Unite au declasificat o scrisoare a lui Mugur Isărescu către Banca Federală

În documentul declasificat de americani, datat, cel mai probabil, la începutul anilor ‘90, Mugur Isărescu își expune intențiile pe termen lung cu privire la România. În planul lui Isărescu, este schițată privatizarea economiei românești. Șeful BNR vorbește despre intențiile sale privind “reformarea sistemului economic și bancar” din România și Europa de Est

O scrisoare adresată de guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, către conducerea Trezoreriei SUA (Federal Reserve – FED), filiala Kansas, a fost, recent, declasificată. Tonul folosit de guvernatorul BNR în document trădează curtoazia acestuia. Isărescu prezintă starea naţiunii şi a economiei româneşti în perioada post-decembristă, subliniind şi angajamentele pe care guvernatorul BNR și le-a asumat în fața celor de la FED. În document se vorbeşte despre privatizări, despre asistenţa acordată României de FMI şi BM, dar şi despre politicile monetare care vor fi aplicate monedei naţionale. Citind documentul, nu am putut să tragem decât o singură concluzie: această scrisoare este primul înscris care atestă începutul vânzării României către puterile occidentale sau, dacă nu vânzarea, măcar punerea la dispoziţia marilor puteri a economiei româneşti, a politicilor fiscale şi, implicit, a celor sociale. Interesant este faptul că scrisoarea a apărut pe site-ul FED New York, zilele acestea, motivul desecretizării regăsindu-se, credem noi, în prevederile legislaţiei americane.

Mai jos puteți citi este traducerea integrală a scrisorii:

“În primul rând, permiteți-mi mie și domnului Urdea (n.r. – predecesorul lui Mugur Isărescu la conducerea BNR) să mulțumim Federal Reserve Bank of Kansas City pentru această imensă oportunitate. Participarea, de anul trecut, la o conferință internațională în care s-a discutat despre reformele radicale din sistemul economic și bancar din România a fost nu numai peste posibilitățile noastre, ci și peste visurile noastre. Subiectul despre care discutăm acum este foarte complex și eu nu pot pretinde să îl tratez în mod comprehensiv. Prefer, în loc, să vă prezint câteva idei personale despre conceptul nostru de convertibilitate. În același timp, o să încerc să încep prin reformarea sistemului economic și bancar, nu numai în România, ci, de asemenea, și în statele din Europa de Est. Împărtășim opinia potrivit căreia diferențele economice și situațiile politice din țările din Europa Centrală și de Est necesită abordări diferite.
În ceea ce privește situația României, credem că singurul mod efectiv în care s-ar putea face, în mod real, o tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață, ar trebui să fie axat pe trei planuri.

  1. În primul rând, trebuie să dezmembrăm instituțiile centrale de planificare și controlul lor rigid asupra prețurilor, salariilor, precum și asupra altor variabile economice și să punem în locul lor instituțiile de piață potrivite. În acest sens, în opinia noastră, este esențială reforma radicală a sistemului bancar.
    În al doilea rând, trebuie să convertim proprietatea (bunurile) și să promovăm sectorul privat. Aici, în opinia noastră, esențial în acest proces este transformarea companiilor de stat.
  2. În al treilea rând, trebuie să construim plasa de siguranță în sistemul de asigurări sociale,potrivită pentru mecanismele unei economii de piață. Pentru România, acesta este un punct cu atât mai important, pentru că populația României a suferit prea mult, mai ales în ultima decadă – decada nebuniei – și suntem foarte siguri că orice tranziție de succes către o economie de piață depinde de evitarea producerii de noi suferințe populației din România.

În ceea ce privește convertibilitatea, suntem întru totul de acord cu conceptul prezentat de domnul Bergsten și de domnul Williamson, cu privire la modalitatea actuală de convertire și importanța convertirii valutei (circulație monetară) pentru economiile de piață emergente din Europa de Est. Un aspect bun, subliniat de autori, este că planificarea centralizată a fost caracterizată nu doar prin imposibilitatea de a converti moneda, dar și de imposibilitatea de a converti bunurile. Ar trebui să adaug că inconvertibilitatea în România a atins un adevărat vârf în ultimii ani ai regimului anterior. Biletele de bancă au devenit din ce în ce mai mult bilete de loterie. Cu noroc și multă răbdare, se presupunea că vor cumpăra ceva bunuri, de multe ori nu chiar pe cele dorite.

Abordarea noastră legată de convertibilitate este corelată cu secvențele generale din reformele economică și bancară din România. Prefer abordarea secvențială, în locul celei de “bing bang” sau a celei graduale. Pentru aceasta, trebuie să ținem cont de prioritățile României. România a fost, cu excepția Albaniei, cea din urmă țară din Europa de Est care a mers spre democrație și spre o economie de piață. Am început, în decembrie 1989, cu cel mai centralizat și mai rigid sistem economic și cu o adevărată dictatură. Apoi, am avut o revoluție însângerată, care, din nefericire, a fost urmată de șase luni de vid politic și neliniști sociale. Dacă e să privesc partea pozitivă a revoluției din România, am descoperit că dispariția Partidului Comunist, în cea mai fierbinte zi din decembrie, a eliminat toate obstacolele ideologice împotriva cărora am luptat. Există un consens național pentru democrație și pentru o economie de piață. Guvernul nou ales este puternic determinat să acționeze rapid în această direcție.
Ce am făcut, deja, până în acest moment? Actul de Conversie a întreprinderilor de stat a fost dezbătut și a trecut acum câteva luni prin noul Parlament al României. În concordanță cu acesta, trei sferturi din întreprinderile de stat au devenit companii comerciale, a căror privatizare este dorită în totalitate, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, începând, cel mai probabil, din această toamnă. Ultimul sfert din întreprinderile de stat, dintre care, cele mai multe asigură utilități publice, au devenit companii autonome, deținute de stat. Mai devreme, în martie acest an, alte două legi majore au fost trecute prin Guvernul provizoriu. Una a permis și a promovat înființarea unor companii noi, private, iar cealaltă a relaxat, în mod semnificativ, regulile cu privire la investițiile străine în România. Ce ne așteaptă în viitorul apropiat? Construim legi privind reformarea radicală a sistemului bancar românesc – avem asistență de la Banca Mondială și FMI în acest capitol. Sperăm că legea privind reforma sistemului bancar va trece nu mai târziu de sfârșitul acestui an. De asemenea, pregătim proiectul de lege cu privire la plasa de siguranță în sistemul de asigurări. Obținerea convertibilității monezii României este văzută în acest context, al reformei economice interne și al reformei sistemului bancar. Instituțiile specifice și cadrul general legal pentru convertibilitate vor fi create, în principal, prin reforme bancare. În plus, împărtășim opinia domnului Bergsten și pe aceea a domnului Williamson cu privire la faptul că introducerea, deopotrivă, a convertibilității bunurilor și a convertibilității monedei, în mod conexat, este o idee bună. De aceea, eu consider că legea Conversiei întreprinderilor de stat este critică. Abordarea noastră cu privire la convertibilitate, gradualism rapid, este bazată pe licitație de monedă și retenție de conturi. Cadrul legal pentru stabilirea retenției conturilor a fost deja fixat prin Actul de Conversie și prin Actul Antreprenorilor Privați. Potrivit acestor legi, companiile românești au voie să rețină 30 la sută din profiturile schimbului internațional iar, din februarie anul viitor, 50 la sută. Probabil că mai avem nevoie de niște calificări tehnice, în acest moment. Ne pregătim pentru cadrul legal pentru schimburile internaționale prin licitație, pe care plănuim să le ținem de două ori pe lună, începând cu luna octombrie a acestui an. Companiile românești care au nevoie de valută vor cumpăra de la cei care o au. Rata de schimb la licitație, în opinia noastră, nu va afecta (și vom încerca să nu afecteze) rata oficială de schimb sau alte tranzacții comerciale.În opinia noastră, ambele instrumente au potențial, dacă sunt utilizate corect și temporar, pentru căintroduc o marjă mare de liberalizare a schimbului și a sistemului de schimb valutar, pavând drumul spre convertibilitate. Consider că următoarele condiții sunt necesare pentru îndeplinirea acestui scop:

Pentru conturile curente:
Să asigurăm un nivel de menținere substanțial, cel puțin 30 la sută sau poate 50 la sută (acesta a fost un punct dezbătut).
Să fie nediscriminatoriu, să se aplice în mod egal în mai multe domenii ale economiei și
Să exceptăm de la regulile de licențiere acele importuri care sunt finanțate de retragerile din aceste conturi

Pentru licitațiile de schimburi străine:
Să fie considerat un corelativ necesar al conturilor obișnuite, pentru a asigura o alocare mai rațională a schimburilor străine rare. Să evităm barierele administrative la cerere (de exemplu, prin limitarea persoanelor care pot licita sau sumele care pot fi limitate), evitând, astfel, corupțiaSă limităm diferența dintre rata de schimb oficială și cea de la licitații și Să extindăm licitațiile cât de repede se poate, cu misiunea de a le utiliza ca o sursă cheie de informații pentru stabilirea unei rate de schimb unice.
Desigur, pentru a obține convertibilitatea pentru moneda națională a României, trebuie să continuăm ceea ce deja am început, de la începutul acestui an – aceasta este corectarea supraevaluării substanțiale a monedei naționale. Am fost devalorizați semnificativ o dată și poate vom mai fi în această situație în această toamnă. În același timp, trebuie să stabilim un regim al ratei de schimb valutar potrivit. În opinia mea personală – dezbătută până acum în România – aceasta poate fi făcută prin aranjarea (stabilirea) unui coș de monede, dar vreau să spun, o aranjare (stabilire) foarte flexibilă”.

Scrisoarea este un document istoric care arata ce ştiam: guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, este pivotul aplicării politicilor neoliberale, de vânzare a companiilor publice, de liberalizare (a monedei şi preţurilor) şi de intrare într-un sistem de asigurări specific economiei de piaţă. Semnificativ este faptul că viziunea nu este deloc restrânsă la probleme de monedă, macrostabilitate financiară său curs, aşa cum te-ai aştepta când e vorba de guvernatorul BNR, ci priveşte economia în întregul ei. Este o primă atestare a “naraţiunii” neoliberale care a ocupat exclusiv spaţiul public românesc, în care “economia de piaţă”, “privatizarea”, “liberalizarea” şi toate celelalte au fost prezentate drept noile dogme infailibile care acopereau un jaf naţional.
De asemenea, este de remarcat cum, de la bun început, se punea problema “reformării radicale a sistemului bancar”. Că acum, acelaşi Isărescu să se plângă ipocrit că lipseşte capitalul românesc!
Miza, ca şi în celelalte ţări estice de atunci, era alegerea politicilor prin care state centralizate, planificate, cu companii exclusiv de stat, sunt transformate în uriaşe pieţe de resurse, mâna de lucru ieftină, în debuşee şi, în general, în ceea ce am ajuns astăzi: colonie. În care“suferinţa oamenilor”, invocată ipocrit la un moment dat, a devenit foarte, foarte ieftină pentru guvernatorii noştri de tot felul şi de toată speţă…
Trebuie remarcat faptul că, de pildă, în Polonia s-a aplicat chiar o terapie de şoc, nu doar un gradualism secvenţial rapid, cum preconiza Isărescu în anii ’90. Cum-necum, însă, Polonia, cu toată terapia de şoc, adică aplicare de schimbări structurale care să genereze rapid tranziţia de la economia planificată de stat la cea “de piaţă“, are o economie mult superioară celei româneşti. Şi nu din cauza resurselor sau oamenilor, ci, fireşte, din cauza politicilor şi a strategiei economice folosite. De altfel, aceeaşi Polonie nu a trecut prin criză pentru că banca lor centrală a ţinut din scurt creditul privat şi nu s-a întâmplat ce s-a întâmplat la noi, unde Mugur Isărescu a “uitat” robinetul creditelor deschis la maxim, ca să aibă apoi pretext pentru acordul sinistru încheiat cu FMI în 2009, alături de Traian Băsescu.
Poate merită menţionat şi faptul că a existat o tentativă a lui Ion Iliescu de a-l schimba din funcţie pe Mugur Isărescu, în 2000, repede lăsată baltă în urma unor “indicaţii” primite de foarte de sus. Şi că Mugur Isărescu face parte din Comisia Trilaterală.

Sursa:

ziuanews.ro

3 comentarii la „BREAKING NEWS! MUGUR ISĂRESCU: TRĂDATORUL NR. 1 AL ROMÂNIEI

  • 4 mai 2016 la 17:21
    Permalink

    Deabia acum v-ati dat seama? Este cel mai longeviv personaj intr-o functie de importanta cruciala pentru orice economie. Din pacate slujeste la porti staine.

    Răspunde
  • 9 mai 2016 la 11:45
    Permalink

    si romanii au inlocuit sistemul politic comunist cu cel democratic , si in consecinta , sitemul economic centralizat cu cel liber , de piata . daca reforma politica a fost un act national , asta nu se poate spune si despre cea economica , unde au fost necesare ajutoare externe , mai ales financiare . acordarea de credite romaniei de catre institutile financiare internationale a fost posibila numai prin semnarea unor contracte , in care au fost puse conditii , pe care romania nu putea sa nu le accepte . in acest context planul lui isarescu ,de a introduce romania cat mai repede in sistemul economico-financiar international , ramane unica alternativa . nu hotaresc cei care cer , ci cei care pun la dispozitie.

    Răspunde
  • 12 iunie 2016 la 11:49
    Permalink

    Tradatorii de neam si tara si cei care au jefuit Romania sa fie trasi in teapa !

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *