Fermierii români acuză: „Sunt interese mari ca Legea supermarketurilor să nu ajungă la votul final din Parlament!”

Legea supermarketurilor este dezbătută în cadrul Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaților de mai bine de cinci săptămâni. Tocmai această tergiversare privind asumarea unei decizii politice îi determină pe mici producătorii să se gândească la faptul că intenționat nu se dorește ca această lege să fie supusă votului în Parlament. Gheorghe Vlad, președinte al Asociației Producătorilor de Legume din România, este indignat de această amânare, mai ales că la nivel declarativ, marile rețele comerciale și-au dat acordul pe modificările Legii 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare. Pentru a afla cum văd producătorii români noua lege, Agrointeligența a stat de vorbă cu Gigi Vlad, legumicultor care a fost prezent la fiecare dezbatere inițiată de Comisia de Agricultură pe acest act normativ.

Ați participat la numeroase discuții în subcomisia de lucru de la Parlament pe ceea ce înseamnă noua lege a comercializării produselor. Când estimați că se va adopta acest normativ? Ați simțit că se fac presiuni pentru blocarea lui?

Noi suntem nemulțumiți de faptul că această lege este tergiversată. Deja sunt cinci săptămâni în care eu personal, cât și alți fermieri, pe timpul și pe banii noștri, am participat la discuții. Noi producem în timp ce supermarketurile fac jocul străinilor pe comisioane grase, în timp ce mediul rural nu poate evolua pentru că nu poate valorifica produsele din gospodărie. Noua versiune a Legii 321/2009 este tergiversată de unii deputații din cadrul grupurilor parlamentare diferite și se tot încearcă ducerea acestei legi în derizoriu către sfârșitul anului sau mai deloc.
Această situație mă nemulțumește pentru că nu pot oferi producătorului român pe care îl reprezint și, implicit mie însumi, un răspuns, o soluție pentru producția pe care o avem de scos acum pe piață. Legumicultorii au ieșit deja la piață cu ceapă, salată verde și ridichii, sunt în așteptare mai ales că am avut o iarnă blândă și producțiile de legume vor fi foarte bune în acest an. Nu știu ce să le răspund oamenilor atunci când sunt întrebat dacă vor avea unde să-și valorifice marfa.
În privința unui termen de adoptare, nici nu știu ce să mai cred. Dacă se împinge finalizarea proiectului – deja suntem la final de martie, nu cred că legea va putea intra în vigoare decât pe la mijlocul lunii aprilie. În cazul în care, totuși, vedem că nu se face nici o urgentare, devine evident că existe interese în favoarea unui trai îndestulător pentru comercianți din comisioanele grase pe care le încasează de la străini și, implicit, moartea producătorului român.

Până la urma cine este interesat de amânarea luării unei decizii? Care sunt informațiile dumneavoastră din acest punct de vedere?

Din informații sigure pe care le am, știu că această lege nu este trecută din cauza unor intervenții ale reprezentanților marilor magazine. Din ce am auzit, domnii umblă cu intervenții financiare și alte instrumente ba în curtea Guvernului, ba la unii deputați. Am înțeles că împrejmuiesc toate instituțiile decizionale, tocmai ca această lege să fie îngropată, să nu iasă prea curând pentru a fi supusă la vot în Parlament. Este o presiune vizibilă mai ales acum, că documentul este aproape finalizat. Prin puterea financiară pe care o au marile magazine, acestea exercită presiuni foarte mari ca legea să nu ajungă la vot. Și este evident din ce motive pentru că noul act normativ va elimina multe din sursele lor de câștig, precum taxele la raft pe care le suportă acum producătorii. Prezența produsului românesc la raft este până la urmă o măsură de sănătate publică pentru că am văzut cu toți ce efecte pot avea asupra sănătății produsele din supermaket aduse de cine știe pe unde. Această măsură de sănătate publică o datorăm generațiilor viitoare, copiii noștri trebuie să știe cât de important este să consumi un produs românesc. Tot ce vine pe tir sau pe vapor și nu vine din România nu este supus controlului nici 1%. Aceste alimente vin însoțite de hârtii numite declarații de conformitate. Instituțiile abilitate pentru control nu își permit în baza acestei hârtii să mai facă analize la produs.

Ați propus mai multe modificări pe ceea ce înseamnă Legea 321/2009. Câte din aceste modificări au fost agreate și unde sunt diferențe de opinie?

Principalul beneficiar al acestei legi noi vor fi producătorul și consumatorul român. Dacă această lege ajunge să treacă de vot, vom aveam o piață funcțională realmente. Dacă noi am ajuns la un acord nu înțeleg care este motivul pentru care politicul nu ajunge la un acord. Au fost modificate trei articole din lege și nu văd de ce documentul nu își urmează cursul legislativ. Așa cum spuneam, am reușit să eliminăm taxele de raft și a rămas să se pună în preț doar adaosul comercial și TVA-ul. Am reușit să modificăm și contractul comercial care trebuie făcut în baza legii, astfel încât organizațiile interprofesionale, prin legislația românească și a UE, sunt îndreptățite să încheie aceste contracte comerciale în baza normelor legale în vigoare.
Așa cum am tot spus, avem legislație și noi nu am cerut decât aplicarea acestei legislații. Noi am reușit să ajungem la un consens cu marile magazine sau cel puțin așa am crezut, dar se pare că retailerii ne cam sapă groapa: în față totul este bine și când ne întoarcem cu spatele, ei încep cu intervenții.

Să vorbim un pic despre prevederea de a se comercializa cel puțin 51% produse românești. S-a stabilit în Comisia pentru Agricultură din Camera Deputaților cum se va stabili acest procent: în funcție cantitatea comercializată sau în funcție de valoarea achizițiilor pe care le face un retailer?

Acest procent de cel puțin 51% produse românești se aplică pe tot ce înseamnă produs alimentar. Când spunem 51% înseamnă că un procent de 51% din suprafața ocupată cu produse alimentare să fie destinat produselor românești. Dacă sunt 100.000 de produse alimentare, 51% dintre acestea trebuie să fie românești. Aici vorbim despre produse mereu prezente la raft: ouă, lapte, carne unde avem mari probleme cu căderea liberă a prețului. La legume avem rădăcinoasele, vărzoasele care pot fi livrate pe întreaga perioadă a anului pentru că sunt legume ce se pot stoca în depozite. Pe perioada iernii nu vom putea livra tomate, castraveți, vinete – în general plantele iubitoare de căldură.
Din gama de produse pe care o comercializează un supermarket putem asigura necesarul pentru mai mult de 51% pentru că avem permanență și constanță în aprovizionare. Retailerii au refuzat să ne ofere date cu referire la necesarul lor de consum în așa fel încât să ne putem lua un angajament clar, în care să spunem dacă putem face față sau nu volumului de produse. Au evitat să ne aducă o documentație a necesarului de consum pentru întreaga perioadă a anului.
Sunt dezamăgit de atitudinea supermarketurilor și de atitudinea politicului, dar sper ca această lege să nu mă dezamăgească și să reușim să o scoatem așa cum trebuie, să fie în folosul producătorului român. Politicul trebuie să înțeleagă că suntem sub linia de plutire, suntem decapitalizați, deja putem vorbi despre faptul că agricultura este îngropată în proporție de 70%.

Chiar si cu această lege există riscul ca tot băieții deștepți să fie cei care profită de pe urma acesteia. Sunt companii care produc legume în România dar fac și achiziție din afară. Se vor face controale mai amănunțite atunci când un legumicultor ajunge cu legumele în supermarket?

În agricultura românească vorbim despre două categorii de antreprenori: unii care bagă banii în agricultură – și aici intrăm noi, fermierii care fac producție, și unii care spală banii în agricultură. De departe, cel mai bine după urma noastră au trăit comercianții. Așa cum bine ați remarcat, oricâte bariere ai pune, tot băieții deștepți au de câștigat, cei care umblă cu șmecherii tot vor ajunge cu produsele în supermarket.
Suntem în situația în care am muncit fiecare dintre noi pentru a produce ceva în România și nu avem unde să vindem. Mă nemulțumește profund faptul că avem legislație care nu este aplicată așa cum trebuie, iar factorii decizionali se urcă în aceași barcă cu retailerii. Atât comercianții, cât și politicienii sunt cetățeni români și ar trebui să primeze interesul național, nu interesul financiar.

Ați spus că deja au apărut ”trufandalele de primăvară”. Ne puteți face o listă cu produsele din piețe și supermaketuri care sunt sigur românești?

Consumatorul român trebuie să știe că la această dată sortimentul de legume proaspete românești este destul de restrâns. Vorbim aici de spanac, de salată, ceva leuștean, ceva mărar, ridichi, ceapă verde și gulie. Practic, legumele care sunt puțin mai pretențioase la căldură. Urzica nu intră în această categorie pentru că este o plantă naturală, nu cultivată. Vorbim de un număr limitat de legume, tocmai de aceea v-am spus că se pot număra pe ambele mâini și nu depășesc 10 produse. Consumatorul trebuie să înțeleagă că zăpada abia s-a topit, iar ciclul de producție următor este prin luna mai, unde va apărea o abundență mai mare de legume. Perioada corespunde cu apariția roșiilor și castraveților românești.
În categoria legumelor de import intră ardeii, vinetele, roșiile, castraveții și dovleceii. Tot ce vine din import este deranjant că băga mâna în buzunarul consumatorului, eu sunt tot consumator și văd cum produsele care vin la noi în țară sunt produse pentru industrializare și sunt vândute la produse de categoria I și extra, adică cu prețuri de 2-3 ori mai mari. Legumicultorul român dă spanacul la 1 leu și am văzut în raft spanac la 4 lei. Am văzut etichetă cu ardei verde produs în România zilele acestea în supermaket, în condițiile în care la noi răsadul de ardei are doar 3-4 frunze este la stadiu de răsad.

sursa: agrointel.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *