Ion Senocico: „Doar rău-voitorii spun că în sport, şi cu atât mai mult în handbal, sunt bisericuţe”

Ion Senocico a ajuns la Rm. Vâlcea cu un an în urmă, atunci când soţia sa, Mihaela Ani Senocico, a ales să semneze cu echipa de handbal HCM Rm. Vâlcea. Şi el fost handbalist, Ion Senocico a preluat deja, ca antrtenor, o grupă de juniori 4 de handbalişti (de la Mia Rădoi, acum antrenoare a echipei de handbal feminin, senioare, a Italiei). Prezent la emisiunea Sport Plus, la Etalon TV, Ion Senocuco a vorbit despre începuturile sale ca sportiv, în handbal, dar şi despre principiile care „guvernează” sau ar trebui să guverneze acest sport.

A renunţat la handbal din cauza accidentărilor

„Am jucat handbal la „U Cluj pînă în 2010, dar am renunţat din caza accidentărilor. M-am accidentat mai întâi la genunchi, apoi la spate, după care mi-am dat seama că nu mai puteam face faţă cerinţelor din handbalul de mare performanţă. Cum am început handbalul? Atunci, încă mai mergeau antrenori de handbal, de tenis, de orice altceva, mergeau prin şcoli şi făceau selecţie, racolau copii.domnul profesor vlad silviu, de la bistriţa, a fost primul meu antrenor, a venit la şcoala unde învăţam eu şi a întrebat cine vrea să facă handbal. Eu m-am dus, mai întâi din curiozitate, apoi mi-a plăcut şi am rămas. Avem 12 ani şi nu ştiam prea multe despre handbal, dar pasiunea pentru sport, pentru handbal, în special, a venit pe parcurs. (…) Am prins şi perioada în care se mai juca handbal pe bitum. Dar atunci nu ne gândeam că puteam să ne accidentăm, era joacă, eram copii, era frumos, practicai handbalul de plăcere. Atunci nu te duceai la handbal de gura nimănui, practicai handbalul de plăcere. Dar şi noi, copiii de atunci eram mult mai căliţi decât copii de azi, care sunt mult mai protejaţi faţă de cum eram noi atunci. (…) Când am început handbalul am găsit la club şi alţi copii care deja erau mai experimentaţi. Dar m-au primit bine. Ca şi alţi copii. Mai o joacă, mai o glumă. Nu era vorba despre aroganţă.”

„Nu cred că un astfel de jucător poate face bisericuţe în vestiar”

Ion Senocico şi-a spus părerea şi în ceea ce priveşte eventualele bisericuţe care s-ar putea crea, în timp, la o echipă de handbal: „Doar rău-voitorii spun că în sport, şi cu atât mai mult în handbal, sunt bisericuţe. Bineînţeles că nu poţi să placi, tu, ca antrenor, pe toţi jucătorioi la fel. Ai unele afinităţi, normal, pentru unii jucători. Dar nu cred că se poate vorbi dse bisericuţe într-un vestiar, mai ales când este o echipă mai puţin numerică. (…) Normal că şi în handbal unui antrenor să-i placă un jucător anume sau mai mulţijucători cu care a lucrat şi ştie ce pot. Ştie randamentul lor, ştie de ce sunt în stare fiecare şi are încredere în ei. Şi atunci e normal s-l atragi pe jucător în locul unde mergi tu pentru că-ţi face plăcere să lucrezi cu acel om. Şi ai încredere în el, dar asta nu atrage după sine ideea că jucătorul respectiv ar putea să joace pentru sau împotriva ta, ca antrenor. Nu cred că un astfel de jucător poate face bisericuţe în vestiar ca să îndepărteze antrenorul. Asta ţine şi de fiecare jucător care ar trebui să aibă un caracter, o personalitate mai dezvoltată sau mai puţin dezvoltată. În concluzie, nu cred că un jucător profesionist îşi permite să facă asemenea lucru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *