Condiții mai riguroase pentru protejarea patrimoniului cultural național mobil

Guvernul a extins domeniul de aplicare a Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, astfel încât reglementările privind scoaterea de pe teritoriul României să se aplice oricărui bun cultural clasificat drept bun de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică, indiferent dacă acestea fac parte sau nu din colecții publice sau de altă natură sau constituie elemente individuale și indiferent dacă provin din excavații legale sau clandestine. În acest sens, Executivul a adoptat astăzi, printr-un proiect de lege, modificarea și completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil.

Conform noilor reglementări, atât pentru scoaterea de pe teritoriul României, cât și pentru restituirea unor bunuri de patrimoniu mobile către alte state membre ale Uniunii Europene, cooperarea și consultarea cu autoritățile centrale ale statelor respective se va face inclusiv prin utilizarea modulului pentru bunuri culturale al Sistemului de informare al pieței interne (I.M.I.), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2012.

Scoaterea definitivă sau temporară din țară a bunurilor de patrimoniu în spațiul Uniunii Europene se poate face în baza certificatului de liberă circulație, iar în afara spațiului Uniunii Europene se poate face numai pe baza licenței de export sau, după caz, a certificatului de export, în cazul bunurilor culturale mobile care nu fac obiectul legislației europene în vigoare. Certificatul de export, licența de export sau, după caz, certificatul de circulație în interiorul UE vor fi emise de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii.

Bunurile culturale mobile aflate în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale pot fi scoase din țară doar temporar și numai pentru organizarea unor expoziții în străinătate, pentru investigații de laborator, restaurare sau expertizare.

Cele clasate în categoria tezaur aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi scoase din țară numai temporar, pentru maxim 12 luni, doar cu avizul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor și cu aprobarea ministrului Culturii.

Bunurile culturale mobile clasate în categoria fond aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi scoase din țară numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale cu valoare și semnificație comparabilă care pot constitui unicate sau rarități pentru patrimoniul muzeal din România, la fel și cele aflate în domeniul privat al statului, dar numai în cazuri cu totul excepționale în care prevalează interesul istoric, științific ori cultural.

Nerespectarea acestor condiții sau nerevenirea în țară a bunurilor de patrimoniu în termenele prevăzute constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor intră în atribuțiile specialiștilor serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și/sau ale agenților și ofițerilor de poliție din cadrul Poliției Române.

Actul normativ se referă, de asemenea, la condițiile de restituire de către statul român a bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 1993. În acest sens, Guvernul României, prin ministerul Culturii, va prezenta Comisiei Europene, o dată la 5 ani, un raport privind acțiunile introduse cu privire la restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unu stat membru al Uniunii Europene. Primul raport va fi transmis Comisiei în maxim 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Pentru a putea fi restituite, bunurile culturale clasate sau definite drept bunuri de patrimoniu național nu mai este obligatoriu să aparțină anumitor categorii sau să se încadreze în anumite de vechime și/sau de valoare financiară. În plus, pentru a facilita restituirea bunurilor de patrimoniu național, termenul pentru exercitarea acțiunii în restituire a fost extins de la un an la trei ani de la data la care statul membru al cărui teritoriu a fost părăsit în mod ilegal de către bunul cultural revendicat a luat cunoștință de locul în care se află bunul cultural și de identitatea posesorului sau deținătorului acestuia.

Modificările și completările aduse Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil transpun Directiva 2014/60/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (Reformare), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 147/24 din 12.6.2015.

Biroul de presă al Guvernului României

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *