Casa „Anton Pann” și o iubire cu năbădăi

Avem în Râmnic o frumoasă casă construită la mijlocul anilor 1700, în stil oltenesc, cu pivniță și foișor, monument de arhitectură urbană. Și mai avem o poveste de dragoste cu năbădăi, cum numai în filme vedem. Liantul celor două îl reprezintă un romantic iubitor de muzică, Antonie Pantoleon Petroveanu, rrom originar din Bulgaria. Probabil că nu vă spune nimic numele acesta. Dar dacă vă spun că el este cel care a scris „Povestea vorbii” și muzica imnului „Deșteaptă-te, române!”? Ei, acum ați ghicit! Despre Anton Pann este vorba și despre casa de unde pleca pe drumurile Vâlcii, în căutarea comorilor folclorice necesare desăvârșirii operei sale.

Acest „fiu al Pepelei” ajunge pentru prima dată în Râmnic, pe atunci un târg neînsemnat, pe la 1826. Unii istorici susțin ca tânărul cântăreț se autoexilase după o căsătorie eșuată cu Zamfira, o tânără din București. Avea 30 de ani când s-a angajat ca profesor de muzică la Episcopia Râmnicului. Era totodată cântăreț la Biserica „Buna Vestire” din centrul orașului și traducător. Printr-o împrejurare fericită ajunge să predea muzică și la Mânăstirea „Dintr-un Lemn”. Aici începe povestea! Anton Pann se îndrăgostește numaidecât de Anica, în vârstă de 16 ani, spre disperarea stareței Platonida, a cărei nepoată era. S-ar părea că principala problemă ar fi fost diferența mare de vârstă dintre cei doi iubiți. Anton Pann era în vârstă atunci de 32 de ani. Neavând altă soluție, cei doi îndrăgostiți fug la Brașov. Și de aici începe frumusețea: pentru a nu fi găsită, Anica își tunde părul și își pune straie de bărbat, iar profesorul de muzică o recomandă drept ucenic al său. „Anton Pann se îndrăgoşteşte de Anica şi o cere de soţie la mătuşa sa, evident că stareţa Platonida nu a acceptat căsătoria din cauza diferenţei prea mari de vârstă dintre cei doi. Aceştia nu s-au căsătorit, dar au fugit peste munţi, la Braşov, Anica fiind deghizată în seminarist. N-au ales Bucureştiul pentru că stareţa cunoştea Capitala. La Braşov, Anton Pann îşi făcuse o serie de cunoştinţe în 1821, în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu”, povesteşte muzeologul Casei „Anton Pann”.

Anton Pann

Pentru că lumea devenise extrem de curioasă cu privire la „tânărul cu glas subțire și atât de frumos”, făcând referire la Anica cea deghizată, cuplul este nevoit să părăsescă Brașovul, după doar câteva luni. Ajung, în cele din urmă, la București. Dar aici povestea de dragoste se complică.

Tânărul Anton este nevoit să muncească de dimineața până seara, fapt ce o determină pe iubită să pice în brațele lui Alecu, apropiatul cuplului. Un amestec a avut și mătușa Platonida, care a vrut cu orice preț să o smulgă din brațele compozitorului, despre care spunea că este bețiv. „Stareţa Platonida, într-o scrisoare adresată episcopului de atunci, îl acuza pe Anton Pann că este un om cu o morală îndoielnică, că bea prea mult şi că îi răpise nepoata. Relaţia celor doi se răceşte. Chiar dacă au avut trei copii, nu s-au căsătorit, iar Anica, din cauza diferenţei mari de vârstă, îl înşală pe Anton Pann. Tânăra va sta cu Alecu doar un an, apoi va rămâne singură şi va muri la 70 de ani”, adaugă muzeograful. Dar Anton Pann nu se lasă doborât de situație și se căsătorește cu Tinca, o fată de 18 ani, pe care o păzește cu strășnicie, de frică să nu se repete povestea. Și va avea noroc, căci Tinca se dovedește a fi o soție bună.

anton_pann_0

În 1848, Anton Pann se întoarce în Râmnicu Vâlcea, deoarece Bucureștiul era chinuit de holeră. Dă, în schimb, de altă boală cruntă, chiar în timpul unei plimbări prin Târgul de la Râureni, unde obișnuia să-și vândă cărțile. Este vorba de tifos. Compozitorul moare în noiembrie 1854, iar soția sa nu-și ține promisiunea de a se călugări după moartea lui.

Anton Pann a murit, dar frumoasa casă dăinuie și acum, în ciuda faptului că, în 1982, a fost tranzlatată zeci de metri din centrul orașului.

10494616_637052259758343_4776422591534760557_n

11150187_637052363091666_8364270217923263611_n

11174771_637052199758349_3736631776090742449_n

11182203_637052306425005_7600678406363390371_n

11703136_665977016865867_9090647396166313461_n

Aici se regăsesc obiecte personale ale cântărețului, de la cărţi şi instrumente muzicale până la călimara şi penele folosite de acesta pentru a traduce cărţi din greacă în română.

Rubrică realizată de Alina Nenu cu sprijinul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Vâlcea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *