Piața Râmnicului de odinioară, un spațiu viu ce scoate la iveală caracterul unei comunități

Și pentru că ne apropiem ușor, ușor de termenul de finalizare a Pieței Centrale, care se pare că va fi una dintre cele mai moderne, m-am gândit să arunc un ochi peste ce a fost ea odată. Oare ce aduce cu el modernismul? Se știe despre rolul comercial al pieței, dar nu trebuie să uităm de cel social, cu mult mai pregnant odinioară. Pe vremuri, adică acum mai bine de un secol, chiar două, oamenii se întâlneau în piață nu numai ca să cumpere mâncare, dar și pentru a conversa, pentru a face fel și fel de pronosticuri, pentru a dezbate problemele societății. Forfota necontenită, hazul, agitația veselă, bucuria țăranului de a vinde nu se prea mai întâlnesc în piețele moderne. Noțiunea de „piață” pare că nu mai definește așadar acest spațiu destinat cumpărăturilor.

Iată cum descria Cella Delavrancea piața Râmnicului de altadată, după o consemnare a scriitorului Constantin Mateescu în volumul „Râmnicul de odinioară”: „Când cobori razele străzilor, dai de un alt centru: piața cu hale curate și hora de zarzavaturi, celebrele zarzavaturi de pe lunca Oltului. Aici e învălmășală de broboade, panglici, olărie țărănească, adusă din fundul văilor, coșuri, icoane și gogoși calde. Chipul oltenesc e frumos. Ochii verzi cu gene stufoase, eleganță în port, șiretenie în privire, deșteptăciune în grai. Tatăl meu spunea că modul de a vorbi oltenesc este cel mai nuanțat în termeni și admira întrebuințarea justă a timpului trecut apropiat, înlocuind, când vrei să însemni un fapt recent, imperfectul…”. Și iată cum trăsăturile unei comunități ies la iveală în acest spațiu plin de viață.

13227550_1334667693213423_4671733325596678573_o

Pe vremuri, piața se putea zări din stradă, de pe Calea lui Traian, atrăgând atenția din prima clipă prin impozanta clădire a halei. Acest edificiu cu care râmnicenii se făleau a fost construit în anul 1904, pe locul unde obișnuiau să poposească circurile. „Vinovat” de acest lucru se făcea inginerul N. Cuturida. Construcția halei făcea parte dintr-un plan de realizare a mai multor lucrări de interes public. În prezent, hala, monument istoric, a fost restaurată și, după mai bine de 100 de ani, își păstrează rolul inițial, de spațiu în care se vând cărnuri și lactate.

939_001

În preajma halei se înșirau o sumedenie de dughene și prăvălii cum ar fi magazinul de încălțăminte „Dermata”, farmacia „Cojan”, mezelări „Pereț”, un foarte popular magazin pe atunci, „Hora țărănească”, Băcănia „Codin”, mezelăria „Ruleta” sau plăcintăria „Simantos”. Toate acestea au apărut în jurul anului 1908. Spațiile laterale clădirii au fost preluate de către „precupețu de fructe”,Constantin Ionescu. De asemenea, tot aici, exista și o hală de pește prospăt, „La Bibanu”. Nu lipseu magzinele de mărunțișuri de unde țăranii cumpărau basmale, sfoară, mosoare, tigăi, găleți de zinc. Așa cum Constantin Mateescu descrie, „patronii prăvăliilor stăteau pe un scaun de lemn în fața ușii larg deschise și citeau jurnalele de dimineață („Curentul” și „Universul”), dând binețe trecătorilor, în timp ce băieții de prăvălie cărau mărfuri, fumau pe ascuns chiștoace sau măturau prin fundul magazinului. Dacă se întâmpla să intre vreun mușteriu pe ușă, patronul se ridica imediat și începea spectacolul salamalecurilor, pe care tinerii cumpărători de astăzi nu au avut norocul să-l cunoască nici măcar la magazinele pretențioase din centru. Tocmeala era o lege a pieții și deseori cumpărătorul se tocmea numai pentru plăcerea de a-și arăta perseverența.”

Dar pitorecul pieței era dat, de fapt, de țărani, care aveau o bucurie deosebită de a vinde fel de fel de oale, mături și obiecte necesare orășenilor din micuța urbe. Umorul, gluma, ironia, toate acestea ieșeau la iveală cu o bucurie și cu o dezlănțuită poftă și fervoare, punând în evidență spiritul negustorului împătimit, dar și caracterul poporului român.

Rubrică realizată de Alina Nenu cu sprijinul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Vâlcea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *