Olăneștii, în vremurile vechi. Istoria stațiunii Băile Olănești în cifre statistice

În componenţa oraşului Băile Olăneşti intră 8 foste comune şi sate: Cheia, Comanca, Gurguiata, Livadia, Mosoroasa, Olăneşti, Pietriş, Tisa.

De-a lungul vremurilor se constată o creştere lentă, dar progresivă, a populaţiei, până la jumătatea deceniului 8 al secolului XX, când observăm o scădere a populaţiei oraşului, mai ales în localitatea componentă Cheia, datorită fenomenului generalizat al migrației spre centre dens populate, plecarea masivă a tinerilor spre Ramnicu Valcea, centru de judeţ, unde au găsit serviciu şi li s-a asigurat o locuinţă.

Cele mai vechi date privind populaţia aşezărilor de pe aceste meleaguri, în general din întreaga Oltenie, ne sunt prezentate de Conscripţia virmontiană din 1722. Potrivit ei, satele moşneneşti din Oltenia aveau o medie de 36 de familii. Pentru Judeţul Vâlcea media este de 66 de familii. Potrivit aceleiaşi statistici, Olăneşti avea 56 de familii, era deținut de Radu Olănescu, Cheia avea 64 de familii şi era deținută de consilierul Ilie Ştirbei – ambele erau sate de moşneni. Comanca, sat megieşesc, avea 22 familii.

O statistică întocmită 9 ani mai târziu indica aceeaşi situaţie. Dar statistica din 1731 este diferită, satele moşneneşti Cheia şi Olăneşti au o populaţie triplă faţă de satul aservit Comanca. Olăneşti făcea parte din Plaiul Muntelui, avea 11 megieşi, 30 birnici, 5 văduve şi nevolnici. Ca mai mari ai satului sunt citaţi Constantin Pârcălabul şi Radu Brănescu.

Cheia, scris Kaia, satul de megieşi al lui Ilie Ştirbei din Plaiul Muntelui, avea 10 megieşi, 39 birnici, 4 nevolnici şi 2 văduve.

Datele statistice oferite de harta rusă din 1835, dar care reflectă situaţia din perioada 1821-1828, prezintă următoarea situaţie: Cheia (scris Cheea) – 109; Olăneşti – 203. Cifrele nu se referă la indivizi, ci la gospodarii sau curţi; pentru a obţine numărul indivizilor trebuie înmulţită cu 5 cifra familiilor.

Informaţii preţioase ne sunt oferite şi de Catagrafiile bisericeşti, mai ales după ce acest lucru a fost prevăzut, de către Regulamentul Organic, să se facă regulat din 7 în 7 ani, ca şi de Anuarele bisericeşti din prima jumătate a secolului al XX-lea. La Catagrafia Episcopiei Râmnicului din 1845, pe lângă alte rubrici, era prevăzută şi suma familiilor enoriaşilor fiecărei biserici. Olăneștii aveau 76 de familii, era proprietate moştenească şi boierească; Mahalaua Bradu, moşia serdarului Toma Olănescu şi moşteneasca avea 87 de familii; Mahalaua de la Vale, moşia serdarului Iordache Olănescu şi moşteneasca avea 83 de familii; Mahalaua schitului Comanca, moşia paharnicului Alecu Bujoreanu şi a Episcopiei Râmincului, avea 26 de familii; Cheia, moşie moştenească, avea 170 de familii. (Pentru a afla numărul locuitorilor trebuie înmulţit cu 5 numărul familiilor).

La 1865 situaţia se prezenta astfel: Cheia, comună rurală, era compusă din cătunele Cheia şi Gurguiata, avea 195 de case şi 167 de familii. Comuna rurală Muiereasca de Sus era formată din Muiereasca de Sus, Comanca şi Pietrișu, avea 225 de case şi 198 de familii. Olăneşti, comună rurală, era compusă din cătunele Olăneşti, Livadia, Mosoroasa și Tisa, avea 234 de case cu 231 de familii. Se face precizarea că din vechime cătunele comunei Olăneşti aveau denumirea de Brăneşti şi Budoiu.

Peste 7 ani, ,,Dicţionarul topografic” al lui D. Frundzescu prezenta următoarele date: Comuna Cheia, formată din satele Cheia şi Gurguiata avea 835 de locuitori; satul Comanca făcea parte din comuna Muiereasca de Sus; comuna Olăneşti era formată din satele Olăneşti, Livadia (grafiat Livade) şi Tisa şi avea 1.185 de locuitori. Se mai făcea precizarea că reşedinţa Subprefecturii Plaiului Cozia este în comuna Olăneşti. Satul Pietriş făcea parte din comuna Muiereasca de Sus, care avea o populaţie de 990 de locuitori. Mosoroasa era considerată ,,locuinţa izolată în Judeţul Vâlcea, pl. Cozia”.

Reşedinţa Plaiului Cozia a fost stabilită în Comuna Olăneşti după apariţia Legii comunale din1 aprilie 1864.

O situaţie mai amplă prezintă ,,Dicţionarul geografic al Judeţului Vâlcea” de C. Alessandrescu, apărut în 1893: Cheia, comună rurală în Plaiul Cozia, era compusă din 2 cătune: Cheia şi Gurguiata; la început această comună era pe dealul Cheia, ,,unde astăzi este câmp”, şi din lipsă de apă s-a mutat pe malurile râului Cheia; avea o populaţie de 804 locuitori (449 B, 355 F) în care intrau şi 8 familii de ţigani fierari şi 5 familii de rudari-lemnari, supuşi austrieci; capi de familie erau 243, contribuabili 190, case de locuit 220. Comanca, sat care făcea parte din comuna Muereasca de Sus, avea o populaţie de 264 de locuitori (135 B, 129 F). Pietriş, sat care făcea parte din comuna rurală Muereasca de Sus, avea o populaţie de 95 de locuitori (50 B, 45 F). Mosoroasa, sat care făcea parte din comuna rurală Bujoreni, avea o populaţie de 55 locuitori (25 B, 30 F); o altă parte a satului Mosoroasa era componentă a Comunei rurale Olăneşti, având o populaţie de 42 de locuitori (20 B, 22 F); a treia parte a satului Mosoroasa ţinea de comuna Păuşeşti Măglaşi, dar nu i se dă populaţia. Olăneşti era comună rurală, reşedinţă a Subprefecturii Plaiului Cozia, compusă din 4 cătune: Olăneşti (1.235 de locuitori: 614 B, 621 F), Livadia (117 locuitori: 52 B, 62 F), Tisa (62 de locuitori: 29 B, 33 F); se adăuga o parte a satului Mosoroasa cu 42 de locuitori. În total, Comuna rurală Olăneşti avea 1.453 de locuitori (715 B, 738 F), în care intrau şi 10 familii de ţigani, care se ocupau cu muzica şi lucrarea fierului. Cap de familie erau 299, contribuabili 375, iar case de locuit 380. Veniturile comunei se urcau la 1.704 lei, la fel şi cheltuielile.

Recensământul general al populaţiei României din decembrie 1899 releva următoarele: Cheia cuprindea 2 cătune, 230 persoane singure şi familii; total populaţie – 871 (449 B, 422 F), ortodocşi 871, români 871. Olăneşti cuprindea 4 cătune, 341 familii şi persone singure, 1.437 locuitori (730 B, 707 F), 1.433 ortodocşi şi 4 catolici, 1.433 cetăţeni români, 3 austro-ungari, un italian. Comuna Olăneşti nu mai era reşedinţa Subprefecturii Plaiului Cozia, iar prin Înaltul Decret Regal No. 1.594/1896 s-a fixat comuna Călimăneşti ca reşedinţă a Plaiului Cozia.

,,Marele Dicţionar Geografic al României” de George Ion Lahovari, General C. I. Brătianu şi Grigore G. Tocilescu, tipărit în 4 volume la Bucureşti între 1898-1901, prezenta aceleaşi date ce apăruseră şi în ,,Dicţionarul Judeţului Vâlcea” al lui C. Alessandrescu.

Rubrică realizată de Dumitru Negulescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *