„Splendid”: Hotelul cu „fete”

Am tot vorbit despre clădiri care au rezistat timpului cu fervoare, dar și cu mare noroc, căci au scăpat, nu se știe cum, de boldozerele comuniste. M-am gândit acum să arunc o privire asupra celor care nu mai sunt și care au avut un anumit rol social. Mă opresc, așadar, asupra celui ce a fost cândva Hotel Splendid.

Cum erau hotelurile după Războiul de Reîntregire, povestește cu lux de amănunte scriitorul Constantin Mateescu în volumul „Cartea Râmnicului” astfel: „Văzute din stradă, stabilimentele arătau ca niște case obișnuite, cu decorații florale la cornișe și balcoane lungi, înguste din fier forjat. Nimic atrăgător, nimic spectaculos nu te îmbia să intri în holul întunecos, sordid de la parter, de unde se răsucea o scară în spirală spre etaj.”

De menționat este faptul că, pe vremuri, clienții hotelurilor erau o raritate. Să fi fost prețul prea piperat sau turiștii prea puțini, asta nu avem de unde să știm…

Așezat în partea dreaptă a intrării laterale în Prefectură, pe Calea lui Traian, vizavi de Tribunal, Hotelul Splendid avea însă un statut aparte. Nu era un hotel oarecate, ci unul foarte frecventat. Oare de ce? Ei bine, pentru că avea „fete”. Era ceea ce se chema „casă de toleranță”, un extraordinar loc de evadare pentru partea bărbătească a comunității, care nu prea avea cu ce să se delecteze într-un oraș provincial, lipsit de picanterii cum era Râmnicul. Cu toate că un asemenea loc era cu totul desconsiderat, se bucura de numeroși vizitatori dispuși să lase deoparte moralitatea și religiozitatea. Majoritatea erau elevi de liceu, seminariști, militari. Confortul pe care aceștia îl găseau în hotel se rezuma la un pat, un scaun și un lavoar de tablă cu un lighean. „Fetele” despre care am amintit mai devreme nu erau decât vreo trei, patru. Dintre ele, una era mai frumușică și mai fâșneață.

13417018_810753759054858_5774387660227951045_o

Constantin Mateescu consemnează că avea părul blond, era vioaie și o știa tot târgul. În vârstă de 15 ani, tânăra obișnuia să iasă la plimbare pe Bulevard „cu o rochie mov cu volănașe, însoțită tot timpul de aceeași nedespărțită prietenă de o identitate și ocupație incerte. Zâmbea șăgalnic. S-ar fi putut crede că este vreo elevă care și-a părăsit caietele de teme și a ieșit pentru o clipă să se recreeze.”

Odată cu venirea comunismului și așa-zisa curățire morală, care nu era decât un soi de propagandă, bordelurile au fost desființate. „Fetele” au fost luate cu duba și duse în lagăre de muncă. Se poate că au fost „reeducate” și „reintroduse” în societate ca femei „cinstite”.

Sigur că da…

Rubrică realizată de Alina Nenu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *