Soare de închiriat cu ora, sau Parcul devenit oraş

Parcul Băilor, la Govora, se întindea cândva pe o suprafaţă de 20,5 hectare, teren care a fost răscumpărat de la localnicii din comuna Păuşeşti Otăsău prin achitarea unor sume de bani sau prin schimburi. Acest perimetru a constituit leagănul staţiunii balneare Govora, deoarece aici s-a ridicat în perioada 1882-1894, primul stabiliment de băi şi primele spaţii pentru cazarea pacienţilor, constituite într-un număr de trei hoteluri numerotate de la 1 la 3: „Hotelul Statului nr. 1”, „Hotelul Statului nr. 2”, „Hotelul Statului nr. 3”, dintre care în prezent mai există două, „Hotelul Statului nr. 1”, care se păstrează sub înfăţişarea originală şi „Hotelul Statului nr. 2” (actuala Vilă nr. 9).

DSC00291

Vegetaţia forestieră din perimetru a fost defrişată şi s-au executat lucrări de captare şi înmagazinare a apelor minerale, lucrări conduse de inginerul de mine Hiranlic Bochet, de origine francez, în funcţia de inginer şef fiind C. M. Mironescu. În apropiere de izvoare a fost ridicat un prim stabiliment de băi, rezervoare pentru apele minerale extrase. Concomitent au fost construite cele 3 hoteluri ale Statului.

Pavilionul-Central-al-Bailor-Govora

La început, amenajarea parcului a fost sumară, fiind trasate doar câteva alei care făceau legătura între hoteluri, stabilimentul de băi şi şoseaua către comuna Păuşeşti. Aleile erau acoperite cu piatră măruntă de râu şi din loc în loc erau plantate bănci din lemn de mesteacăn alb. Intrarea în parc se făcea printr-un portal confecţionat din acelaşi material pe care erau inscripţionate cuvintele „Băile Govora”. Acest portal a fost menţinut timp de aproape 30 de ani şi a fost înlocuit cu un altul din fier.

După anul 1929, când s-a început construcţia „Cinematografului”, în parc s-a făcut o redesenare a aleilor, avându-se în vedere şi efectul terapeutic binefăcător al vegetaţiei. Două din aleile principale care străbăteau parcul au fost clasificate ca străzi de către Primărie şi anume strada Carol al II-lea şi strada Vasile Alecsandri. Cea din urmă există şi în prezent. Până în anul 1912, iluminatul principalelor zone din vecinătatea construcţiilor se făcea cu lămpi de gaz petrolier, amplasate pe stâlpi din lemn. După darea în funcţiune, în anul 1912, a „Uzinei electrice”, construită de nou înfiinţata „Societate Govora-Călimăneşti”, iluminatul a fost asigurat de lămpi electrice amplasate pe stâlpi de lemn sau suspendate pe cabluri.

În anul 1927, douăzeci dintre aceşti stâlpi au fost înlocuiţi cu stâlpi de fier, model ,,grinzi cu zăbrele” din care doi mai există şi astăzi, aflaţi la dreapta şi la stânga intrării principale în parc. În zona centrală a parcului stâlpii de lemn au fost înlocuiţi cu stâlpi metalici din fontă turnată cu o înălţime mai mică, mult mai bine adaptaţi scopului. Aceştia aveau forma unui lujer de floare, ornamentaţi cu frunze şi cu ramificaţii în formă de inflorescenţă din care se mai păstrează un singur exemplar şi astăzi în faţa „Izvorului Ferdinand”.

După cum rezultă din fişele medicale în anii 1955-1975, aleile au fost marcate şi numerotate, iar medicii indicau parcurgerea anumitor trasee în scop terapeutic (cura de teren). În zona parcului au fost construite, încă de la începutul existenţei staţiunii, cele mai importante clădiri: ,,Stabilimentul Băilor” (cel vechi şi cel nou), cele 3 hoteluri ale Statului, „Clădirea Administraţiei”, „Hotelul Pallace” şi „Cinematograful”. Dintre acestea cea mai scurtă existenţă a avut-o Hotelul Statului nr. 3. Ridicat în perioada 1882-1888, a fost demolat în anul 1911, imediat după înfiinţarea Societăţii Govora-Călimăneşti, în scopul edificării noului „Hotel Palace”.

Hotel_Palace_-_spate-Large1

Parcul central din Govora-Băi este o bijuterie a staţiunii, încă de la început fiind amenajat după un plan la care şi-a adus contribuţia renumitul specialist francez în domeniu, Apinard. Înzestrat cu adevărate monumente de arhitectură şi monumente de artă, alei, spaţii verzi cu numeroase specii de arbuşti şi arbori ornamentali, Parcul constituie o adevărată oază de sănătate pentru localnici şi pentru cei care vin la tratament.

Dar altfel s-ar fi scris istoria dacă, în urmă cu 140 de ani, un locuitor din zonă nu şi-ar fi dorit apă rece din fântână nouă! Ţăranul Gheorghe Ciurea a săpat un puţ din care ţâşnea apă care arde (petrol greu, păcură) şi apă sărată, care nu putea fi folosită ca apă de băut. Era anul 1876. Sondajele ulterioare după petrol, scot la suprafaţă apă sărată, iodurată şi nămol sapropelic, pe care medicul militar Zorileanu o recomandă pentru tratamente reumatismale.

Se începe exploatarea izvoarelor în anul 1879, tratamentul făcându-se un timp în copăi, la mănăstirea Govora, în chilii. Apa de la izvoare era dusă cu sacaua la mănăstire. Primul stabiliment pentru tratament balnear, înfiinţat în anul 1887, avea 29 de cabine pentru băi calde. Inaugurarea oficială a staţiunii Băile Govora are loc în anul 1910, odată cu darea în exploatare a hotelului Palace, a cărui particularitate constructivă face ca fiecare cameră să aibă soare cel puţin o oră pe zi. Iată de ce se spunea că la Govora se închiriază soarele cu ora.

Rubrică realizată de Dumitru Negulescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *