„SISTEMUL LUI DRACULA”. Există o COMPLICITATE între INSTITUȚII, PERSOANE INTERESATE, INDIVIZI CORUPȚI, INVESTITORI STRĂINI și FIRMELE DE CHERESTEA care nu ALERGĂ decât după PROFIT

Pădurea este cel mai mare dar dat omului.
Plinius cel Bătrân

”Comerțul cu cherestea este o afacere profitabilă care pune în pericol pădurile. În acest moment lucrurile se desfășoară netransparent și există o complicitate între instituții, persoane interesate, indivizi corupți, investitori străini și firmele de cherestea care nu aleargă decât după profit. Acest sistem ar putea fi numit ”sistemul lui Dracula”.”, se arată în raportul ”Personal Impressions of a Forest Excursion to Romania. Between virgin forest wilderness, rural idyll and forest destruction”realizat de profesorul Hans D. Knapp.

harta_suprafetelor_despadurite_si_a_padurilor_virgine_din_romania_10129200

”Nominalizarea în Patrimoniul Mondial UNESCO a pădurilor virgine de fag ar fi o farsă, dacă pădurile virgine și cele seculare din afara ariilor nominalizate ar fi distruse de tăierile la ras, curent care domină gestiunea pădurilor comerciale din acest moment.”, se mai arată în concluziile raportului în care se mai subliniază că”pădurile virgine și seculare rămase în Carpații românești sunt prea valoroase pentru a fi transformate în cherestea sau peleți”.

maxresdefault (2)

Autorul raportului, Hans D. Knapp, este inițiatorul includerii pădurilor seculare de fag din România pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. El a făcut o vizită la noi în țară, împreună cu o delegație de cercetători în perioada 16-23 mai 2016, când a vizitat Pădurea Șinca, Parcul Național Piatra Craiului, Pădurea Viscri, Valea Arpașului în Munții Făgăraș, Munții Șureanu, Munții Cindrel, Valea Sadu, Valea Oltului și Parcul Național Cozia.

Paduri-virgine-Romania-5

Concluzii

  1. Suprafața de pădure din România a fost redusă în ultimele două secole și a ajuns la 26,7% din teritoriul țării. Pădurile rămase sunt, în principal, schimbate din punct de vedere structural și al compoziției, prin transformarea în pășuni sau plantații etc.
  2. În ciuda acestor schimbări, în România a rămas o suprafață importantă, bine conservată în zone îndepărtate din Munții Carpați, ce constituie principala regiune forestieră în zilele noastre.
  3. Drumurile forestiere sunt o condiție de bază pentru tăierile de lemn din pădurile seculare. Construcția drumurilor forestiere a însemnat începutul sfârșitului pentru pădurile virgine.
  4. Multe din pădurile rămase virgine nu au statut de rezervație naturală protejată. De asemenea, chiar și în ariile protejate, cum ar fi Parcului Național Piatra Craiului, pădurile seculare au fost distruse de tăierile legale și ilegale. Apartenența la rețeaua ”Natura 2000” nu are efect de protecție, este o farsă.
  5. Intervențiile, atât cele legale cât și ilegale, au aceleași consecințe: pădurile seculare sunt afectate negativ pentru multe decenii, iar pădurile virgine sunt distruse pentru totdeauna.
  6. După cum au explicat silvicultorii, legile și regulamentele din domeniu, cum ar fi planurile de management, presupun tăierile unor copaci mai bătrâni de 120 de ani din păduri de fag, stejar sau molid. În consecință toți copacii bătrâni s-ar fi pierdut prin utilizarea regulată și legală a pădurii.
  7. De la intrarea României în UE în 2007 și deschiderea economiei naționale către piața globală presiunea asupra pădurilor a crescut dramatic. Comerțul cu cherestea este o afacere profitabilă care pune în pericol pădurile. În acest moment lucrurile se desfășoară netransparent și există o complicitate între instituții, persoane interesate, indivizi corupți, investitori străini și firmele de cherestea care nu aleargă decât după profit. Acest sistem ar putea fi numit ”sistemul lui Dracula”.
  8. Tăierile din pădurile de conifere sunt adesea legale și justificate prin ceea ce se cheamă ”tăieri de igienizare” sau măsuri de protecție împotriva infestării cu insecte.
  9. Managementul practicat în acest moment distruge structura pădurilor, elimină zestrea de pădure seculară și cauzează daune ecosistemului din pădure (în ceea ce privește apa, protecția solului)
  10. Gestionarea pădurilor comerciale în baza criteriilor ecologice (spre exemplu cele stabilite de Forest Europe sau Vizunea Greenpeace pentru pădurile României) cer măsuri de rezolvare din partea proprietarilor și ale organelor de stat responsabile. Trebuie susținute de ONG și de societatea civilă.
  11. Nominalizarea a 8 clustere cu suprafața totală de aproape 24.000 de hectare, înconjurate de 64.454 de hectare din așa-numita Zonă Buffer reprezintă o contribuție reală a României în vederea extinderii pădurilor de fag pe lista UNESCO World Heritage. Aceasta confirmă valoarea remarcabilă a Carpaților românești pentru protecția pădurilor temperate de foioase din întreaga lume.
  12. În orice caz, nominalizarea în Patrimoniul Mondial a pădurilor virgine de fag ar fi o farsă, dacă pădurile virgine și cele seculare din afara ariilor nominalizate ar fi distruse de tăierile la ras, curent care domină gestiunea pădurilor comerciale din acest moment.
  13. Salvarea pădurilor seculare din Carpații României, ca o parte importantă a conservării patrimoniului european comun și o contribuție semnificativă la valorile naturale la nivel mondial, necesită măsuri ferme la nivel local, național și european. Necesită o cooperare transnațională datorită importanței internaționale a pădurilor. Este o provocare pentru societatea civilă, ONG-uri, administrație și politică să combată practicile distructive și să salveze moștenirea naturală a pădurilor virgine și seculare din România.
  14. Pădurile virgine și seculare rămase în Carpații românești sunt prea valoroase pentru a fi transformate în cherestea sau peleți.

Ciucas_N2000_PS

***

”Pădurile reprezintă cea mai importantă parte a capitalului natural, pe care România 1-a adus în dar odată cu aderarea la UE. Făgetele virgine sunt expresia identităţii naţionale a României în cadrul Uniunii Europene şi concomitent expresia identităţii europene în lume, deoarece fagul — Fagus sylvatica – este arborele caracteristic predominant în munţii României şi pe vaste teritorii ale Europei. Fagul este răspândit astăzi de la munţii din bazinul mediteranean până la Marea Baltică, de la Subcarpaţii Orientali până în insulele britanice, de la ţărmul mării până la limita superioară a pădurii şi, în mod natural, făgetele ar acoperi acest spaţiu, ca o haină verde forestieră.

Făgetele colonizează un spectru neobişnuit de vast al staţiunilor. Acestea sunt prezente atât pe soluri sărace, nisipoase, sau deasupra rocilor acide, cât şi pe soluri argiloase sau calcaroase, şi aproape că nu au nici o limită edafică în cadrul spaţiului lor de răspândire. Făgetele s-au răspândit destul de târziu, in istoria postglaciară a vegetaţiei din Europa, ele sunt un ecosistem tânăr, care încă nu a ajuns la maturitatea ecosistemului climax. Predominanţa unei singure specii de arbori în suprafaţa împădurită pe o jumătate de continent şi diferenţierea acestei specii în numeroase variante staţionale şi geografice fac ca făgetele să apară ca un fenomen unic şi deosebit. În decursul mai multor milenii de istorie a culturii europene, suprafaţa pădurilor a fost diminuată iniţial prin păşunat, agricultură şi aşezări, apoi prin oraşe, drumuri şi zone industriale, iar structura pădurilor s-a schimbat considerabil prin exploatarea forestieră. Păduri virgine în Europa Centrală nu mai există de mult timp.

Făgete bătrâne de 160 ani sunt extrem de rare. De exemplu în Germania, acestea reprezintă mai puţin de 1% din suprafaţa actuală a pădurilor. Procentajul făgetelor lipsite de exploatare forestieră sau de alt fel de intervenţii este şi mai redus. Ultimele păduri virgine din zona nemorală a Europei s-au păstrat în Carpaţi, în Balcani şi în resturi pe suprafeţe minuscule în Germania. Cele mai valoroase suprafeţe din Carpaţii slovaci şi ucrainieni, în total 78 mii hectare (cu zone tampon) sunt incluse din anul 2007 ca «Făgete primare ale Carpaţilor» pe lista patrimoniului natural mondial. in anul 2010 a fost nominalizat pentru a fi adăugat acestora un grup de cinci făgete germane remarcabile. Germania se află în centrul teritoriului de răspândire a făgetelor, dar acestea nu reprezintă decât 14% din arboretele actuale al Germaniei. Cu o intindere a pădurilor de fag de aproape două milioane ha, România este ţara cu cea mai mare suprafaţă a făgetelor, urmată de Germania (1,56 mil. ha), Franţa (1,5 mil. ha) şi Slovenia (1,05 mil. ha).

Cu peste 31%, făgetele româneşti au cel mai mare procentaj din suprafaţa împădurită a ţării, după cele slovene. Astfel, pe baza poziţiei lor biogeografice şi a arboretelor lor, României şi Germaniei le revine o importanţă deosebită în protejarea făgetelor ca ecosistem central al vegetaţiei condiţionate climatic din zona nemorală a Europei. Dar, sub influenţa evoluţiei globale pe pieţele lemnului, presiunea exploatării a crescut şi asupra făgetelor din Europa. Făgetele sunt valorificate de obicei într-un ciclu de producţie de 120 până la 160 de ani, această perioadă fiind abia o jumătate din ciclul de viaţă natural al acestui ecosistem. Astfel se exclud fazele de maturitate şi de vârstă înaintată, şi odată cu acestea şi diversitatea biologică tipică pentru făgete, în special a ciupercilor şi a insectelor xilobionte. Dezvoltarea deplină a diversităţii vieţii în întregul ciclu de regenerare, maturizarea ecosistemelor climax până la „integritate” este posibilă numai in mari arii protejate, nefragmentate şi lipsite de exploatare. Parcurile naţionale şi ariile naturale protejate din categoria I de management IUCN sunt instrumente consacrate pentru protejarea ecosistemelor naturale. in cadrul programului de lucru al ariilor protejate, statele membre ale Convenţiei privind diversitatea biologică s-au angajat pentru stoparea pierderii diversităţii biologice printr-o reţea globală a ariilor protejate.

Cu peste 113 de mii de ha, România dispune de cel mai important potenţial de păduri virgine şi «cvasivirgine» de fag din Europa. Protejarea lor este în interesul comun european şi reprezintă o contribuţie semnificativă la conservarea patrimoniului natural european. Cu o tradiţie seculară a protejării naturii şi a cercetării pădurilor virgine, cu un inventar cuprinzător al pădurilor virgine şi «cvasivirgine», cu sistemul marilor peisaje naturale protejate pe suprafeţe extinse şi cu sistemul parcurilor naţionale, România are astăzi şansa de a ocupa un rol dirigent in protejarea ultimelor păduri nemorale virgine din Europa. Valorificarea în exploatare a pădurilor virgine inseamnă distrugerea lor, înseamnă sfârşitul mai multor milenii de dezvoltare naturală neperturbată.

O pădure virgină o dată rărită nu mai poate redeveni niciodată o pădure virgină. Noi oamenii nu putem «face» o pădure virgină. Regenerarea unei vechi păduri exploatate forestier pentru a deveni o pădure «cvasivirgină» necesită foarte mult timp. Timpul de dezvoltare neperturbată de către om este măsura decisivă pentru gradul de naturaleţe al unui ecosistem. Această dezvoltare nu poate fi înlocuită sau accelerată. Numai timpul poate vindeca rănile naturii provocate de către om. De aceea, integritatea făgetelor virgine româneşti este de o valoare supremă, irevocabilă şi de neînlocuit şi trebuie neapărat pusă în siguranţă faţă de exploatare. Prin amenajarea unor vaste arii forestiere de protecţie naturală, lipsite de exploatare, România poate stabili etaloane în protejarea pădurii în Europa.

Propunerea organizaţiei europene PRO SILVA EUROPA pentru nominalizarea pădurilor virgine româneşti pe lista patrimoniului natural al UNESCO ar fi un pas important în acest sens. in acest context european şi global, prin această publicaţie sunt prezentate inventare cuprinzătoare ale făgetelor româneşti şi propunerile excepţional de meritorii pentru protejarea acestora. Aici sunt rezumate şi evaluate rezultatele cercetărilor şi experienţa a zeci de ani ale celor mai renumiţi cercetători silvici români. Protejarea pădurilor virgine româneşti este în mare măsură un merit al Dr. Cristian D. Stoiculescu, care se dedică de mai multe decenii acestei sarcini importante, în diverse instituţii şi funcţii, cu un angajament personal extraordinar. Doresc acestei lucrări o largă răspândire şi mai ales să aibă efecte politice şi practice pentru protejarea ultimelor păduri virgine din România şi din Europa.

Prof. Dr. Hans D. Knapp

Insula Vilm, aprilie 2010”

RAPORTUL integral în limba engleză aici (click)

113255_1

sursa: ROMANIACURATA.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *