Râul Bistra, aflat într-o arie protejată, riscă să fie ras de microhidrocentrale

În 2011, pe râul Bistra, niște afaceriști controversați și conectați politic au demarat proiectul unei salbe de microhidrocentrale care încalcă legea, după cum atenționează biologul Călin Dejeu: ”Deși prea multe râuri de munte au fost sacrificate în ultimii ani pe altarul unei infime și ipotetice producții de energie regenerabilă, un nou proiect ilegal este demarat acum pe râul Bistra, în nord-estul Munților Țarcu, proiect ce va duce la afectarea gravă a integrității sitului Natura 2000 Coridorul Rusca Montană-Țarcu-Retezat și afectarea semnificativă a vidrei, specie de interes comunitar pentru care a fost desemnat situl. Râul Bistra este unul dintre extrem de puținele râuri de mărime medie care încă nu are debitul diminuat de captări pentru amenajări hidroenergetice sau continuitatea cursului afectată de baraje, pe întreg parcursul de la izvor până la vărsarea în emisar (dar este din păcate amenințat și de Hidroelectrica). Acest râu de munte are o valoare ecologică și peisagistică de neprețuit, face parte din domeniul public, ar trebui ca noi toți (localnici, turiști, naturaliști) să ne putem bucura de el, nu să fie sacrificat pentru interese strict private. Firmele care construiesc microhidrocentrale țintesc spre obținerea de certificate ”verzi”, pe care suntem obligați noi toți să le plătim, contrar voinței noastre și contrar interesului public”.

O grabă suspectă

Șmecheria care a făcut posibilă demararea acestui proiect este ”celeritatea funcționărească” a  angajaților Agenției de Protecția Mediului Caraș Severin, care în august 2011, cu doar o lună înainte de declararea prin ordin de ministru a perimetrului drept ”sit Natura 2000”, au emis o ”decizie de încadrare” a proiectului care prevedea construirea unei salbe de trei microhidrocentrale. Dacă autoritățile de mediu ar mai fi așteptat o lună, firmei private nu i s-ar fi mai fi dat voie decât cu dificultate să-și construiască hidrocentralele și doar având la bază un ”studiu de impact asupra mediului”.

Din consultările României Curate cu experți în domeniu, a reieșit că e imposibil ca angajații Agenției de Protecția Mediului Caraș-Severin să nu fi știut că zona urma să devină sit ”Natura 2000” în clipa când și-au dat ok-ul pentru construirea MHC-urilor pe râul Bistra. Asta pentru că  APM-urile sunt responsabile cu organizarea dezbaterilor publice premergătoare propunerii de includere a zonei în categoria ”sit Natura 2000”.

Mai mult, conform specialiștilor consultați de România Curată, autoritățile de mediu, dacă aveau voință, puteau chiar să pună pe ”hold” investiția în microhidrocentralele respective, deoarece OUG 57/2007 (legea ariilor protejate), prevede că ” în cazul în care există presiuni asupra sitului care încă nu a fost desemnat oficial, poți să desemnezi locul respectiv ca zonă de conservare specială până la apariția ordinului de ministru prin care respectiva arie e declarată arie protejată, în cazul de față fiind vorba de un sit Natura 2000”.

De asemenea, legislația de mediu prevede că dacă apar modificări în statutul unei zone, cum e de pildă transformarea acesteia în arie protejată, atunci pentru proiectele deja demarate trebuie revizuită ”decizia de încadrare” ținând cont de noul statut al zonei. Adică, chiar dacă în primă fază, prin ”celeritate funcționărească anormală” s-a reușit fentarea ”restricțiilor de mediu”, un al doilea filtru legal impunea investitorului privat să notifice Agenția de Protecția Mediului că zona în care vrea să-și ridice MHC-urile a devenit arie protejată. Odată notificate, autoritățile de mediu trebuiau să-i ceară investitorului privat în MHC-uri să facă studiul prin care să măsoare efectele distructive asupra speciilor periclitate, precum vidra, care populează râul Bistra.

APM Caraș-Severin furnizează informații neadevărate

Explică activistul de mediu Călin Dejeu: ”Conform Ordinului 135/2010, este obligatorie revizuirea deciziei de încadrare când apar elemente noi cu impact asupra mediului, necunoscute la data emiterii și când prevederile unor noi reglementări legale o impun”.

Deși au trecut 5 ani de atunci, APM Caraș-Severin nici până astăzi nu și-a ”revizuit” decizia de încadrare, ceea ce înseamnă că investitorul privat e liber să-și construiască două din cele trei microhidrocentrale din salbă într-o arie protejată de interes european, fără să trebuiască să măsoare impactul asupra mediului.

RC a solicitat APM Caraș Severin să precizeze dacă vreuna din microhidrocentrale se realizează pe suprafața sitului Natura 2000 ”Coridorul Rusca Montana-Țarcu-Retezat”. În primul răspuns, conducerea APM Caraș Severin ne-a declarat că nici unul din proiectele MHC nu se află pe teritoriul ariei protejate. Ulterior, deoarece RC a obținut dovezi incontestabile care dovedeau ca neadevărate informațiile furnizate de APM Caraș-Severin, șefii instituției au recunoscut că, în realitate, o parte din proiectul salbei de microhidrocentrale se află într-o arie protejată, dar că la momentul când au emis ”decizia de încadrare” (adică cu o lună înainte să devină sit Natura 2000), zona nu era arie protejată.

APM Caraș-Severin nu ne-a răspuns până la acest moment care e baza legală pentru care în cei 5 ani de la declararea zonei drept sit Natura 2000, nu și-a ”revizuit” decizia de încadrare și să oblige firma privată să facă ”studiu de impact asupra mediului”.

sursa: ROMANIACURATA.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *