Homosexualii, defloratele și sfânta taxă

Ne-am dilit ca specie. Popii din Moldova nu mai au voie să cunune fete care nu mai sunt virgine… decât contra cost, Curtea Constituţională a României a ajuns să decidă dacă homosexualii din România îşi pot oficializa relaţiile. Băieţii nu mai pot convieţui împreună decât cu binecuvântarea CCR şi  BOR.

Au devenit mai „catolici” decât Papa, vor o relaţie… normală.

Te umflă şi râsul, de unde fraţilor atâta normalitate?

Nu am nimic cu homosexualii, dar totuşi… peste câţiva ani îi vom considera normali şi pe zoofili.

Am înţeles că băieţii îşi trăiesc atât de intens iubirile încât simt nevoia de acceptare publică, un accept ce nu va veni niciodată decât dacă va fi impus prin lege, şi chiar şi aşa băieţii vor fi priviţi tot ca nişte deviaţii genomiale.

CCR seamănă în ultimul timp cu o casă de nebuni, discută şi dispută numai aberaţii şi situaţii ce pot fi rezolvate dintr-un condei prin pachete de legi mai mult sau mai puţin speciale.

Lasând la o parte angoasele homosexualilor din România, CCR ar trebui să pună umărul la reglementarea unei legi care să permită sinuciderea asistată în cazul bolilor grave.

Suferinţa bolnavilor de cancer, indiferent de vârsta acestora, este infinit mai importantă decât fiţele unor indivizi care încearcă să epateze societatea prin relaţii deviante.

Gusturile nu se discută, dar nici nu pot fi impuse cu forţa unei societăţi bazate pe anumite principii. Cine vrea să sară „gardul” e obligat să suporte şi consecinţele.

O lege care să curme suferinţa unor oameni condamnaţi la moarte lentă este altceva şi ar trebui să aibă prioritate zero.

E inuman ca o societate modernă să refuze unui bolnav dreptul de a se sinucide, este un act de umnitate pe care un stat modern ar trebui să-l asigure în cazuri extreme.

Se pare că moldovenii se plictisesc mai tare decât noi. O ştire vehiculată pe internet ne anunţa că Biserica Ortodoxă din Moldova a decis că preoţii nu mai au voie să cunune fete care nu sunt virgine. Decizia a intrat în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial.

Managerul Bisericii, mitropolitul Vladimir spunea că “din mărturisirile pe care fetele le fac la spovedanie preoților noştri, 85 la sută din cele care au vârsta de 20 de ani nu mai sunt virgine. Povestesc nişte lucruri pe care nu le-am văzut nici în filmele porno. Cred că ar trebui să revenim la valorile noastre moldoveneşti de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Domnitorul niciodată nu s-ar fi însurat cu o femeie nevirgină şi, să nu uităm, a avut vreo 5 soții! Dacă şi băieţii din ziua de azi ar avea minte şi nu s-ar însura cu fete păcătoase, am rezolva problema. Dar pentru că băieţii sunt proşti, am luat decizia de a nu mai cununa fete deflorate!”

Nu ştim de unde până unde a ajuns Ştefan cel Mare un exemplu pozitiv, din declaraţiile popilor a reieşit clar că domnitorul nu prea reuşea să-şi țină pantalonii pe el, dar din restul afirmaţiilor făcute reiese clar că slujitorii bisericii sunt suspect de interesaţi de preferinţele sexuale ale fătucelor trecute prin taina spovedaniei.

Dacă fetele de azi ar avea minte ar refuza să se spovedească în faţa unui popă libidinos care se mastubează cu crucea între dinţi sub privirile acuzatoare ale sfinţilor de pe pereţii bisericii.

După un timp de gândire, capii bisericii s-au prins că rămân fără clientelă, că băieţii nu sunt proşti deloc, că-şi trăiesc iubirile după regulile secolului în care trăiesc, şi le-au permis “defloratelor” să se cunune… contra taxă… 500 de euro, toţi viraţi în conturile bisericii.

E bine că Biserica noastră nu a preluat modelul, altfel creştea şi taxa pe nuntă.

Ștefan cel Mare nu plătea taxă, se însura cu ele, deflorate sau nu, doar nimeni nu le-a făcut control ginecologic. Şi dacă e să gândim la rece… a muşcat atât de des din mărul păcatului încât mai mult ca sigur, dacă l-am “deshuma” cu adevărat, am vedea că stătea foarte prost cu “dantura”.

Se pare că totul e permis dacă se plăteşte preţul correct şi unde, doar homosexualii mai visează că certificatul de căsătorie le va asigura fericirea veşnică într-o lume aflată într-o criză identitară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *