Cum s-a “tămăduit” stațiunea Olănești de apele sale minerale

Hotarârea Nr. 1016 din 12 octombrie 2011 a Guvernului României acorda statutul de stațiune balneoclimaterică unui număr de șase localități din România, printre care și Băile Olănești. La acea dată, localitatea atestată documentar încă din 19 iulie 1527 nu era bolnavă, dar fusese “tratată”, pentru prima dată în lunga ei istorie scrisă și nescrisă, prin mai multe inginerii patrimoniale şi administrative, până când s-a „tămăduit” de apele sale minerale. Acest tratament preferențial de care nu avea nevoie a transformat localitatea, emblematică pentru turismul balnear, în feuda familiei Maria şi Ioan Tudor. Cei doi au ajuns proprietari pe mari suprafeţe de teren din zonă, dar şi concesionari ai izvoarelor minerale din Olăneşti. Localnicii şi turiştii scandalizați vor continua să caște gura la “marile câștiguri” aduse țării de întâmplările oarecum revoluționare din ’89, până când vor înțelege mecanismul marii născociri a clasei politice postdecembriste din România: în țara noastră dragă, de câte ori funcționează bine un lucru, vin politicienii să-l repare!

izvorul-24-baile-olanesti-valcea1

Binefăcătoarele ape minerale de la Băile Olănești au fost cunoscute încă din timpul romanilor, de la care au rămas, după spusele încă neconfirmate ale arheologilor, ziduri vechi din piatră în apropierea izvoarelor. Într-un hrisov din 1760 sunt numite ape tămăduitoare izvoarele de pe moșia clucerului Toma Olănescu, cel care construiește primele camere de băi. În 1830, dr. Karl Friedrich Siller face primele analize ale acestor ape, în urma cărora va crește numărul de beneficiari ai tratamentului de la Olănești. Petrache Poenaru realizează o nouă serie de analize ale apelor în 1853-1854, urmat mai târziu de profesorul de chimie Alexe Marin. După ce a vizitat stațiunea împreună cu elevii Școlii de Medicină din Bucuresti, generalul dr. Carol Davilla solicită o nouă analiză, ale cărei rezultate vor fi comunicate de către doctorul chimist Bernath Lendway în ziua de 14 iunie 1869 printr-o telegramă în care își exprima surprinderea și încântarea, numind apele ca fiind “de natură extraordinară“. Din nou examinate în anul 1873 la Expoziția din Viena, apele minerale de la Olănești primesc Medalia de Aur. Studiile geologice și hidrologice ale dr. Knott, inspector general al apelor minerale din Austria, la care s-au adăugat analizele chimice ale tuturor izvoarelor minerale făcute de prof. Krizan de la Institutul Chimic din Praga au făcut ca în 1922 să începă captarea, după cele mai noi tehnici ale vremii, a 22 de surse de ape minerale, cu sprijinul casei Rumpel A.G. din Viena, specializată în lucrări de acest fel.

La Olăneşti dețineau, cu acte în regulă, clădiri şi izvoare, două societăţi care au dispărut în momentul naţionalizării: Banca Marmorosch Blank & Co, bancă românească înfiinţată în 1848 de Iacob Marmorosch și Societatea Anonimă Olăneşti SA.  Iacob Marmorosch a preluat staţiunea de la boierul Dumitru Bădescu, cel care cumpărase, împreună cu fraţii săi Constantin şi Gheorghe, de la Masinca Olănescu, în 1894, când izvoarele descoperite erau deja captate. Cealaltă societate cu proprietăţi în Olăneşti şi-ar fi vândut, încă dinainte de naţionalizare, imobilele pe care le deţinea, Casei Naţionale de Sănătate.

maxresdefault

SC Olăneşti Riviera SA, firma familiei Tudor, intra în proprietatea construcţiilor şi terenurilor aflate în perimetrul izvoarelor minerale din staţiunea Băile Olăneşti în 2001, printr-o şmecherie parafată de Ministrul Turismului Dan Matei Agathon, care i-a eliberat mai multe certificate de atestare a dreptului de proprietate, deși instituția pe care o conducea nu deținea izvoarele și terenurile pe care le dăruia generos familiei Tudor. Acele făcături sunt documentele considerate doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care SC Olăneşti Riviera SA le-ar fi preluat de la fosta întreprindere socialistă care se ocupa de turismul din Băile Olăneşti. Prin Hotărârea Guvernului nr. 700 din iunie 2003, promovată de fostul ministru Octav Cozmâncă şi semnată de fostul premier Adrian Năstase, mai multe imobile sunt trecute din domeniul public al localităţii în proprietatea firmei SC Olăneşti Riviera SA, adică familia Tudor mai primește câteva proprietăţi, printre care şi terenul de la grupul central de izvoare. Pentru a intra în posesia certificatelor de atestare a proprietăţii pentru toate terenurile pe care le-a „moştenit” de la fosta Întreprindere de Recuperare Balneară, familia Tudor a pretins că fosta întreprindere balneară ar fi devenit, după 1991, societatea Olăneşti SA. Numeroși specialişti din zonă resping această afirmație. Ei spun că firma înfiinţată după 1989 nu are nicio legătură cu fosta întreprindere de turism. Familia Tudor a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni la societatea Olăneşti SA printr-un complex de împrejurări neclar în 1996. Existau atunci și, în mod cu totul neașteptat pentru moștenitorii improvizați, încă mai există o mulţime de documente care dovedesc oricui a învățat să citească alfabetul latin că localnicii au avut, din vremuri îndepărtate, dreptul de folosinţă liberă a izvoarelor. Îl au și acum, dar nu tocmai liber. Contra cost, că așa e la piață! Trăiască economia de piață! Sau nu?

Dumitru Negulescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *