Pietrari – meştesuguri tradiţionale

Dintre meștesugurile tradiționale practicate în Pietrari pot fi menţionate: dogăritul, dulgheria, tâmplăria, pietrăritul, zugrăvitul, care făceau parte din meștesugurile bărbătești, cusutul și țesutul textilelor de interior și al obiectelor de port popular care s-au dezvoltat ca adevărate meș­tesuguri artistice. Iarna, în mijlocul odăii de locuit, alteori în odaia bună, gospodina așeza altădată războiul de țesut în care făcea panză, pături, scoarțe “de perete” și “de pat”, fețe de masă, șervete, perdele.

De asemenea, țesea obiecte de port pentru membrii familiei: brâie, bete, altiță pentru cămași și ii, cârpe, marame, zăvelci, vâlnice numite și “oprege”. Când nu țesea, cosea flori la cămășile bărbătești și femeiești, la zăvelcile de față și de spate, la basmalele de perete sau la cele de nunți (“de ploscă”, “de brad”, “de mire”), făcea “chei” și crețuri la cămăși. Încălțămintea folosită în acele vremuri era opinca, străveche în portul popular românesc și purtată atât de femei, cât și de bărbați. Era confecționată din piele de vită sau din piele de porc, cu o formă mai proeminentă, cu moțul ca o creastă și era legată de picior cu “nojițe” din curele de piele. Femeile purtau în opinci “tureci” sau “călțuni” croiți pe picior și ornamentați cu “găitane” (“flori din găitane”) sau cu cusătura pe marginea călțunilor.

În “Dicționarul geografic al județului Vâlcea”, București, 1893, scris de C. Alessandrescu, pentru “Pietrarii de Jos” sunt menționate ca meșteșuguri tradiționale dulgheria și rotăria. Profilul ocupațiilor din această zonă era mixt și se baza pe agricultură, pomicultură și creșterea animalelor. Deficitul de produse agricole era întregit prin schimbul variatelor produse meșteșugărești. Meșteșugurile întregeau astfel ocu­pațiile agricole și pastorale, fiind practicate pe îndelete, iarna sau în perioadele dintre muncile agricole, pomicole, viticole.

În prezent, meșteșugurile sunt practicate doar sporadic. Con­fecționarea de costume populare, țesutul și cusutul diverselor obiecte, sunt ocupații aproape dispărute, tineretul nefiind interesat de reluarea, chiar și într-o altă formă a acestora. Generațiilor viitoare nu le va mai rămâne decât cunoașterea vechilor costume din cărțile sau muzeele de specialitate.

Dumitru Negulescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *