Pădurile – încotro?

Mă întreb din ce în ce mai des dacă pădurea pe care o dețin este un avantaj sau o povară. Ultima oară a fost când am citit Hotărârea de Guvern 51/2016 pentru modificarea și completarea Legii 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, intrată în vigoare de la 20 octombrie 2016. Această hotărâre, în partea sa bună, dublează sancțiunile pentru “dăunătorii cu drujba”.

După părerea mea, această Hotărâre de Guvern transformă, practic, micii proprietari de terenuri cu vegetație forestieră în spectatori neputincioși și clienți buni de muls pentru cei din sistemul silvic. Până la motivele afirmației precedente, vreau să vă aduc la cunoștință câteve dintre modificările Legii 171/2010 prin apariția HG51/2016, care privesc direct proprietarii de păduri:

– Art.3, alin. 3. Lit.a, prevede amendă de la 1.000 la 2.000 de lei pentru neasigurarea administrării sau serviciilor silvice de către proprietari prin ocoale silvice autorizate, pe bază de ontract.

– Art.3, alin. 3. Lit.b, prevede aceeași amendă pentru nedelimitarea în teren, de către proprietari, a limitelor terenurilor forestiere pe care le dețin.

– Art.8 prevede amendă de la 1.000 la 8.000 de lei, în funcție de valoarea prejudiciului, pentru tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor fără drept de exploatare.

– Art.9,  Lit.b, sanc­țio­nează cu amendă de la 2.000 la 5.000 de lei aprinderea focului în terenurile forestiere sau la o distanță mai mică de 30 de metri de acestea.

– Art. 9, lit. f, prevede aceeași sancțiune pentru accesul persoanelor în fondul forestier cu autovehicule nedestinate transportului masei lemnoase, fără acordul scris al proprietarului sau administratorului.

– Art.12, lit. f, amendează de la 500 la 800 de lei persoanele care aruncă sau depozitează reziduuri menajere, industriale etc., în fondul forestier.

– Art. 15, lit. c, sanc­ționează cu amendă de la 5.000 la 10.000 de lei refuzul / tergiversarea de către deținătorul terenului forestier de a permite personalului silvic împuternicit pentru control accesul și / sau executarea controlului.

– Art.16, alin. 1, lit.a, sancționează cu amendă de la 6.000 la 10.000 de lei exploatarea masei lemnoase din parchete fără autorizație de exploatare și Proces Verbal de Predare – primire a Parchetului.

– Art.16, alin. 1, lit.c, sancționează cu amendă de la 6.000 la 10.000 de lei lăsarea în parchet de material lemnos, arbori sau resturi vegetale.

– Art.19, alin. 1, lit.a, sancționează cu amendă de la 5.000 la 10.000 de lei și confiscarea materialului lemnos transportul lemnului fără documente de pro­veniență a acestuia.

– Art. 19, alin. 2, lit. a, b, c, stabilesc amendă de la 3.000 la 6.000 de lei și confiscarea materialului lemnos pentru deținerea de material lemnos fără documente de proveniență, transport al materialului lemnos cu aviz de însoțire a cărui valabilitate a expirat, sau care nu corespunde din punct de vedere al volumului, speciei, cu datele înscrise în Avizul de Însoțire a Masei Lemnoase.

Am arătat doar câteva dintre noile prevederi în vigoare pentru a sublinia că, în situația actuală, singura noastră șansă, a micilor proprietari de păduri, este organizarea prin asociere. Inconștienții care cred că mai pot ocoli legea se înșeală, chiar dacă se bazează pe diverse “cunoștințe” sau structuri din care fac parte. Agenții constatatori s-au înmulțit. Angajații ISU, Jandarmeria, agenții vamali, personalul silvic, Poliția, Garda Forestieră, Garda de Mediu sunt acum abilitați cu toții să controleze și să sancționeze orice abuz. Personalul silvic, ca și lucrătorii din poliție cu care “colaborează”, se va înjumătăți dacă nu se conformează noilor prevederi ale legii. Ca să nu mai vorbim despre aplicațiile “radarul pădurii”, “inspectorul pădurii” și celelalte.

Am mai semnalat în ultimele luni faptul că, în zona de sud a județului Vâlcea, avem mari problem cu aprovizionarea cu lemne de foc pentru iarnă, din motive cunoscute, fără ca instituțiile abilitate să ia măsurile care se impun pentru rezolvarea situației. Facem apel la primarii din sudul județului să se implice mai mult în a-i sprijini pe proprietarii de păduri pe care, altfel, îi consideră importanți doar ca buletine de vot. Sprijinul pe care îl solicităm trebuie să fie mai mult decât o declarație cu iz politic foarte apropiată de minciuna sfruntată, trebuie să fie altceva decât un apel telefonic prin care să se prefacă în fața cetățeanului că ”intervine” pe la “cunoștințele” din sistemul silvic, așteptăm un exemplu personal foarte précis privind intrarea în legalitate a numiților primari, care sunt invitați să-și încheie ei, primii Contractele de Prestări Servicii cu ocoale autorizate și să transporte lemnele legal. Domnilor primari le sugerez o soluție simplă, care nu presupune vreo invenție obositoare din punct de vedere intelectual: înființarea unor asociații de proprietari în fiecare comună, pentru a putea apoi realiza asocieri între acestea, astfel încât 3 – 4 comune alăturate să poată administra, împreună, un fond de 10.000 de hectare terenuri agricole și 5.000 de hectare fond forestier. Avan­tajele sunt numeroase:

– Vor putea înființa un ocol silvic prin care să-și administreze pădurea având și ei, proprietarii, un cuvânt de spus, începând cu prețurile și până la personalul silvic angajat.

– Vor putea administra fondul de vânătoare din comunele lor, scăpând astfel de necazurile provocate de sălbăticiuni. Porcii mistreți s-au înmulțit peste măsură, ca vulpile, și provoacă pagube însemnate, iar măsurile care se iau de către autorități sunt când inexistente, când ridicole!

– Amenajamentul silvic se întocmește ușor și ieftin.

– Se rezolvă problemele privind limitele între vecini, atât în agricol cât și în terenul împădurit.

– Costurile serviciilor silvice se reduc cu mai mult de jumătate din valoarea lor actuală, iar despăgubirile care ar trebui primite de proprietari de la administratorii fondurilor de vânătoare vor putea acoperii restul cheltuielilor.

Ce ne rămâne de făcut nouă, micilor proprietari de pădure, când autoritățile, fie ele locale sau centrale, se prefac la fiecare ocazie că nu știu nimic despre problemele noastre sau, atunci când recunosc din greșeală că ar ști ceva, pretind că nu cunosc rezolvarea! Să ne ajutăm noi, dacă cei plătiți pentru asta au alte gânduri. Și, împreună, să le urăm de la distanță domnilor decidenți de până acum multă, multă, multă sănătate!

Stelian ANDREI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *