S.O.S. Se deşteaptă românul! Primari, la raport!

Când ne vom putea lăuda cu o administraţie locală normală? Când vor înceta cu bătaia de joc aleşii noştri? Cei care în campaniile electorale fac pe dracu-n patru să ne convingă de faptul că ei sunt băieţi buni, de-ai noştri, chiar dacă sunt fete, că sunt dintre noi şi, bine intenţionaţi, nu urmăresc decât binele nostru, al tuturor! Apoi, se termină alegerile şi rămânem cu gustul amar al vorbei vechi “vin ai noştri, pleacă ai noştri”!

 

Niciodată nu se va schimba ceva dacă noi, cei mulţi şi nemulţumiţi, nu vom interveni să le arătăm calea cea dreaptă. Pentru asta însă, trebuie să cunoaştem măcar două lucruri din legislaţia care priveşte administraţia publică, un minimum necesar şi suficient ca să nu mai putem fi minţiţi cu neruşinare. Şi, nu în ultimul rând, trebuie să îngropăm adânc frica, această otravă a spiritului pe care am asimilat-o în picături şi pastile odată cu perceptele orânduirii socialiste şi pe care urmaşii PCR-ului, “noii” noştri conducători, au avut grijă s-o perpetueze. Ţi-e frică de răzbunarea celor din administraţia locală atunci când ar trebui să iei atitudine împotriva unei fărădelegi, te temi să nu ajungi pe “lista neagră” a primarului când ar fi cazul să-ţi aperi interesele? Atunci îţi meriţi soarta! Nu acestui tip de fricos mă adresez, ei sunt dăunătorii, care trebuie înlăturaţi din comunitate aşa cum smulgem buruienile din lan: le părăsim pe marginea şanţului. Ei sunt “cozile de topor” folosite pentru a ne induce păcătosul sentiment de inferioritate faţă de cei pe care noi, exercitându-ne dreptul la vot, i-am pus în funcţii şi pe care îi plătim din banii noştri! Prea mulţi fricoşi într-o comună, şi comunitatea se transformă, dintr-o populaţie, într-o turmă!

O lege foarte importantă, care trebuie să fie cunoscută de tot românul, este Legea 544/2001 privind accesul la informaţiile publice.

Articolul 1 garantează accesul liber şi neîngrădit al cetăţeanului la orice informaţie de interes public.

Articolul 2, litera b, defineşte informaţia de interes public drept cea care priveşte, sau rezultă din activităţile unei autorităţi sau instituţii publice.

Articolul 11 obligă autoritatea sau instituţia contractantă să pună la dispoziţia persoanelor fizice sau juridice interesate contractele de achiziţii publice. Acesta este unul dintre cele mai importante articole din Legea 544/2001, pentru că vă asigură posibilitatea de a verifica, la cel mai mic semn de incorectitudine, felul în care este cheltuit banul public, adică banul dumneavoastră!

Articolul 7 prevede că autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la o solicitare în termen de 10 zile. În cazul excepţional în care răspunsul la solicitare necesită un volum mare de lucrări documentare, prezintă complexitate şi dificultate mare, autoritatea publică poate răspunde în cel mult 30 de zile, dar solicitantul trebuie înştiinţat în scris în termen de 10 zile de la data înregistrării solicitării. Tot articolul 7 spune şi că refuzul comunicării informaţiilor solicitate se motivează şi se comunică în termen de 5 zile.

Teoretic, pentru orice nemulţumire, puteți formula plângere la “organul ierarhic superior”, respectiv Consiliul Judeţean. Sau la Instituţia prefectului? Sigur,  se poate formula plângere şi la Manchester United, că tot aia e…

Conform principiului “corb la corb nu-şi scoate ochii”, cei pripăşiţi în Parlament s-au îngrijit cât au putut de propria lor protecţie, nu de alta, dar beneficiile partidelor politice vin, în primul rând, dinspre primării. Iată ce ne spune Legea nr. 215/2001:

” ART. 6

(1) Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale din comune, oraşe şi municipii şi autorităţile administraţiei publice de la nivel judeţean se bazează pe principiile autonomiei, legalităţii, responsabilităţii, cooperării şi solidarităţii în rezolvarea problemelor întregului judeţ.

(2) În relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi consiliul judeţean, pe de o parte, precum şi între consiliul local şi primar, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.”

Sugestia mea este să faceţi o plângere către primar şi o sesizare la Comisia de Disciplină.

E mai simplu, rapid, fără dureri, fără costuri ascunse ca-n reclamele alea tâmpite la detergenţi. De asemenea, pentru a asigura un minimum de eficienţă a demersului dumneavoastră, puteţi depune o sesizare şi la ANFP – Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.

Rezolvarea problemelor, însă, vine de la justiţie, aşa hulită şi oarbă cum pare ea.

Dacă aţi fost direct afectat, formulaţi plângere penală pentru abuz în serviciu.

Este momentul şi locul să le reamintim domnilor primari că nerespectarea legii, cu precădere a acestei legi, (Legea 544/2001), din motive pe care le vor înţelege cu certitudine dar fără nici o plăcere, intră sub incidenţa Codului de Procedură Penală şi poate aduce un vânt rece dinspre “beciul domnesc”.

Stelian ANDREI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *