Ipocrizia, moneda de schimb valutar

Am intrat în campania electorală, un motiv numai bun să punem politica-n cui şi să vorbim şi despre ce ne doare cel mai mult: calitatea umană.

O tânără de 19 ani  şi-a scos trupul la vânzare pentru a-şi ajuta mama să se trateze de cancer de piele. Un gest perfect normal atunci când viaţa îţi oferă doar cianură.

Şi aici intervine vocea cetăţii, a celor din mediul online, în special a unor indivizi care îşi ascund identitatea în spatele unor portrete în alb, a unor şabloane.

Oamenii fără chip şi decenţă i-au amendat gestul, chiar dacă tânăra a dezvăluit motivul.

Este foarte interesant modul în care se reacţionează în spaţiul public, modul în care se pun etichetele în funcţie de aşa-zisul statut social al persoanei sau de antipatiile personale.

Să exemplificăm… o tânără de bani gata se poate prostitua liniştită, pentru bani, deşi îi are, doar pentru că soarta a cocoţat-o, prin părinţi, cu câteva trepte mai sus pe scara socială.

Piţipoanca îşi poate da chiloţii jos cu oricine e dispus să plătească pentru un lucru mărunt sau pentru o funcţie. Dacă nu aţi aflat, acum nu se mai cer bani… plata se face doar în natură. Ca pe vremea dacilor… Şi se spune că am evoluat ca specie.

Societatea îi iartă gestul şi o etichetează drept o  fată deşteaptă care ştie  să se descurce în viaţă.

În zona săracă a cetăţii, o tânără care vrea să-şi salveze mama de la moarte e considerată o târfă ieftină, chiar dacă se află la prima experienţă sexuală, iar gestul i-ar păstra familia intactă.

Societatea nu-i înțelege gestul, deci nu-l poate trece cu vederea, dar îl etichetează în funcţie de propriile valori sau frustrări, pentru că o societate îndobitocită va fi totdeauna de partea călăilor, chiar dacă conştientizează „defecţiunea” raţionamentului.

Cică e o chestiune de „pedigree”… nu contează ce faci, dacă ai buletinul potrivit.

O duduie cu bani, care se căsătoreşte tot pentru bani, că tot se ceartă milionarele între ele pe potenţii zilei, e bine mersi, dar o tânără de condiţie modestă va fi tot timpul considerată o profitoare nenorocită, chiar dacă a semnat un contract prenupţial prin care-şi bagă picioarele în averea viitorului mire.

Tânăra noastră avea nevoie de 50.000 de dolari pentru tratamentul mamei, o sumă infimă pentru piţipoancele care aruncă dublu pentru o pereche de silicoane.

Şi totuşi internauţii au pornit un adevărat război împotriva ei.

Din punctul meu de vedere, specia umană ar trebui restartată, ştearsă de-a dreptul de pe faţa Terrei şi început un nou proiect, cu o specie evoluată, chiar şi pe cale artificială.

O specie care să aibă adânc înscris în ADN, pe lângă inteligenţă, umanitatea, decenţa şi  altruismul. Poate că le-am avut şi noi, dar le-am pierdut sau le-am aruncat pe drum în ideea că “bagajul” e prea greu, iar “produsele” sunt atât de perimate, încât mai mult ne încurcă în aşa-zisul drum spre mai bine… care, de cele mai multe ori, s-a dovedit a fi o cărare greşită.

Din fericire, viaţa ne oferă tot felul de experienţe nefaste prin care ne aminteşte că mai devreme sau mai târziu ajungem în situaţia celor pe care i-am denigrat sau i-am judecat greşit din superficialitate sau doar din  răutate pură.

Mai devreme sau mai târziu aflăm că frustările pot deveni o piatră de mormânt care te împiedică să trăieşti altfel: fără doze de cianură la cafea, fără false judecăţi de valoare şi, cel mai important, fără ipocrizie.

Mai devreme sau mai târziu aflăm că nimeni nu scapă viu din viaţă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *