Moby Mătăsaru, la ceasul amintirilor: „Într-o echipă, maseurul este un liant între antrenor şi doctor”

Moby Mătăsaru, maseurul care întreţine, cum numai el ştie, atmosfera la loturile unde este prezent, fie că vorbim de loturi naţionale sau de echipe de club, îşi serbează azi, 18 decembrie, ziua de naştere. De mult timp, acesta are o vorbă: „pe ele, şi la casierie, că doar n-or avea 5 mâini!”. Nea Mobiţă deţine o colecţie impresionantă de elefanţi, un număr de 566 de astfel de animăluţe de diferite mărimi şi categorii. Din acest motiv a fost inclus în Cartea Recordurilor pe România, iar în 2004 a fost invitat la „Surprize, Surprize”, unde Andreea Marin i-a făcut un cadou inedit: un fotoliu în formă de elefant!

A început luptele la Câmpulung

Moby Mătăsaru a început să practice luptele în anul 1966, la Câmpulung Muscel, avându-i ca antrenori pe Lucian Popescu şi Lucian Coman. A plecat în armată şi a ajuns la Steaua, unde, în 1970, a ieşit campion naţional cu echipa, cu meciul său decisiv în care l-a învins pe Nicolae Mandea, de la Dinamo). În 1971 a devenit vicecampion naţional, la individual, la tineret (competiţia a avut loc la Timişoara), un an mai târziu, în 1971, şi-a păstrat medalia de argint, la Bacău. La Vâlcea a ajuns în 1976, când echipa Chimistul, de lupte greco romane (cu Ilie Popa antrenor), a intrat în Divizia A, unde a activat timp de 10 ani. În aceeaşi perioadă, nea Moby a primit şi titlul de maestru al sportului în lupte greco romane.

A creat o echipă „de aur” la volei băieţi

Mobi Mătăsaru a plecat apoi la Casa de Cultură a Sindicatelor, unde a activat circa 5 ani. A stat 2 ani la Chimia (fotbal), în Divizia A, când echipa era antrenată de „Câinele roşu”, Sandu Moldovan. Între timp a fost secretar de asociaţie sportivă la Chimistul, unde a pus pe picioare echipa de volei băieţi (cu Dumănoiu, Iancu, Cadelcu şi Zugravu), plus că a înfiinţat Şcoala de Arbitri de Volei din Vâlcea.

Din 1988 face munca de maseur

A început munca de maseur în 1988 la echipa de fotbal Chimia, unde a stat apoi 2 ani. A ajuns ulterior la baschet, la IUCF, unde timp de 2 săptămâni a fost şi antrenor (!!!). în tot acest timp a colaborat cu doctorul Aurel Scăunaş. Tot Scăunaş l-a luat cu el la echipa de handbal Oltchim, în 1993. În 1994, echipa de junioare de la Oltchim a ieşit campioană naţională. Jucau atunci, la Vâlcea, junioarele Steluţa Luca, Simona Ţuţuianu – Gogârlă sau Carmen Niţescu. În 1995 a fost cooptat în lotul naţional de tineret care a câştigat titlul mondial, în Brazilia, cu Dinu Cojocaru ca principal. În 1997, aceeaşi echipă naţională (de junioare), care l-a avut ca maseur pe Moby Mătăsaru, a luat locul 3 şi medalia de bronz la Mondialul din Coasta de Fildeş. Echipa de tineret a României a ieşit apoi, în 1998, campioană europeană la Bratislava. În 1999, aceeaşi echipă a câştigat titlul mondial în China, iar în 2000, senioarele au terminat pe 7 la Olimpiada din Sydnei (Australia).

A fost pe bancă în Rusia

Moby Mătăsaru a fost maseurul echipei Oltchim în 2007 când gruparea vâlceană a câştigat Cupa EHF, iar în 2005, cu Naţionala lui Tadici, Moby a trăit bucuria unei finale mondiale (pierdute), în Rusia. La revenirea din Rusia a fost decorat cu titlul „Meritul Sportiv Clasa a 2-a, de către Preşedintele României, Traian Băsescu. Din 2007, Moby Mătăsaru este maseur la Centrul Naţional de Excelenţă Rm. Vâlcea.

„Spovedania” lui Moby

„Aş vrea să se ştie că nu eu am luat acele medalii, dar am avut şi eu o părticică din munca mea depusă acolo. Pentru că toţi avem ceas la mână, dar în momentul în care acestuia i se ia secundarul, nu mai ştim cât e ora. Chiar dacă munca de maseur de multe ori nu este băgată în seamă, să ştiţi că în catalogul muncilor grele intră şi această meserie, pentru că, într-adevăr, antrenorul depune mare efort pentru a conduce echipa, o îndrumă spre succes, doctorul are menirea sa, de a ţine sportivii sănătoşi şi apţi pentru competiţii, dar munca maseurului defineşte şi finalizează munca celor doi. Pentru că a face masaj este o artă! Sportivul, când vine la maseur, trebuie să plece relaxat fizic, psihic şi moral. Maseurul este un liant între antrenor şi doctor. Am o mare bucurie când merg la competiţii, în ţară, şi mă întâlnesc cu foste jucătoare de la Oltchim sau Naţională şi mă-ntreabă: „ce mai faci tăicuţă?”. Le mulţumesc tuturor şi colegilor care m-au sunat şi m-au felicitat de ziua mea….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *