Avem libertatea de a nu spune nimic

Acum 27 de ani românii au ieşit în stradă şi au strigat „Jos Dictatorul”, „Vrem Libertate”. Mii de oameni au murit ca să ne câştigăm dreptul la libertate şi pentru asta le mulţumim.

Aveam 9 ani şi jumătate şi pot nu înţelegeam mare lucru. Mă uitam la televizor şi îl întrebam pe tata ce se întâmplă. Dar tata nu era acolo, era în trenul ce trebuia să plece la Timişoara.

Eu şi cei trei fraţi mai mici ai mei plângeam pentru că nu ştiam ce se întâmplă. Nu ştiam că din acel moment eram liberi. Scăpam de comunism şi intram în rândul ţărilor democratice.

Nu ştiam, dar acum ştiu. Ştiu că tot ce s-a dorit atunci pentru ţara asta nu s-a materializat niciodată.

Nu spun că regret comunismul, pentru că nu îmi mai aduc aminte decât de faptul că mă trezea tata să mă duc la coadă la alimentară să prind lapte pentru surioara mea mai mică. Îmi mai aduc aminte de faptul că mă duceam cu cartela la pâine şi cam atât. Bine, îmi mai aduc aminte că în fiecare sfârşit de săptămână tata ne lua şi ne ducea în parc, sau la film şi ne cumpăra câte un brifcor şi o prajitură. Îmi mai aduc aminte că tata avea un loc de muncă, aveam un apartament şi nu aveam restanţe la întreţinere, chiar dacă creştea singur patru copii. Da, toate aceste lucruri mi le aduc aminte.

Acum la 27 de ani, matur fiind, îmi dau seama câtă libertate avem şi cât de multe lucruri am realizat.

Tata este pensionar, acum, anticipat cei drept. Cu o pensie mică de nu îi ajunge nici să trăiască de la o lună la alta de unul singur. Noi avem joburi, nu locuri de muncă şi ne rugăm la Dumnezeu să ne vină salariul la timp.

Acum, după 27 de ani, avem libertatea mult dorită. Avem libertatea de a ne uita lung cum parlamentarii noştri ne fură pe faţă. Avem libertatea de a intra în hipermarket şi de a ne plimba printre raioanele pline, dar din care să nu ne permitem decât o gumă de mestecat. Avem libertatea de a ne uita la televizor şi de a ne lăsa manipulaţi de emisiuni de proată calitate. Avem liberetatea de a tăcea din gură, iar atunci când nu o facem, ei au libertatea de a nu ne băga în seamă. Avem libertatea de a alege un Parlament şi şi un preşedinte de ţară drept, bun şi care să lucreze pentru oameni, iar ei au libertatea de ne pune în fruntea ţării toţi penali. Avem libertatea de a ne supune. Avem libertatea de a fi saraci şi sclavi în propria ţară.

Adi STROESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *