Comorile Costeștiului

V-ați gândit vreodată cum arată iarna la Costești? Vă spun eu: de vis! Peisajul este mirific. Munții îmbrăcați în alb ne conduc într-o lume de basm. Și pentru că tocmai m-am întors din această lume, m-am gândit să vă împărtășesc câteva lucruri despre ea. 
Comuna Costești este considerată prima stațiune regală a României și locul primei Academii Românești. Găsim aici izvoare minerale, biserici de patrimoniu, două mânăstiri,  adevarate bijuterii ale ortodoxiei românești, trovanți, o uriașă carieră de calcar, singura din județ, peșteri, monumente și situri arheologice. Și unde mai pui că și aici am auzit de  legendele extraordinare  ale jidovilor, uriașii cu chip de om ce ajungeau de pe un versant pe altul doar cu un singur pas. Localitatea Costești, așa cum arată mărturiile arheologice, este locuită de milenii, de circa 10.000 de ani. Descoperirile arheologice din zona Costeștilor fac din această comună una dintre puținele așezări din țară care cuprinde, fără întrerupere, aproape toate etapele istorice parcurse de strămoșii noștri, de la începuturi până în zilele noastre. Însă, prima atestare documentară vine de la un hrisov emis de Neagoe Basarab, pe 11 octombrie 1512.

O valoare inestimabilă pentru comuna Costești și pentru tot neamul românesc o reprezintă celebrele mânăstiri Bistrița și Arnota, istoria localității fiind strâns legată de aceste bijuterii de ortodoxie românească. Mânăstirea care a luat numele apei lângă care este așezată, Bistrița, este supranumită „leagănul culturii românești”. Edificiul monahal a devenit, la puţin timp după construirea lui, finalizată în anul 1494, un focar de cultură și este asemănător, ca importanţă, mânăstirii Neamţ din Moldova. Aici s-au scris frumoase manuscrise şi s-a format o şcoală de iscusiţi caligrafi. De remarcat este faptul că, în complexul monahal de la Bistrița, s-a instalat prima tiparniță din Țară Românească, a ieromonahului Macarie, precum și o legătorie de cărți bisericești. Tot aici, după opinia unor cercetători, s-a tipărit în 1508 „Liturghierul slavon” al călugarului Macarie, prima carte tipărită pe pământ românesc. Un monument istoric deosebit al comunei Costești, situat lângă mânăstirea Bistrița, este podul „Bibescu-Vodă”, numit și podul „Reginei Maria”, care trece peste apa Bistriței, în cel mai strâmt defileu din țară. Împreună cu cele două cruci dălțuite în piatră formează un ansamblu arhitectonic și sculptural unic prin amplasament și prin valoarea artistică autentică, fiind declarat monument istoric. Se pare ca podul ar fi fost construit între anii 1846-1848, când Domnitorul ar fi vrut să construiască aici un palat domnesc de vară. Revoluția de la 1848 a pus capăt însă proiectului. Și principele Carol voia să construiască aici, pe meleaguri bistrițene, un frumos palat dar, în cele din urmă, a ales Peleșul din Sinaia. Destinația a fost  și una dintre preferatele Regelui Ferdinand, dar mai ales ale Reginei Maria, care petrecea ore în șir aici, contemplând minunatele ape ale Bistriței. De aceea, localnicii au dat numele ei podului.

La altitudinea de 820 de metri, pe muntele Arnota, între satele Bistrița și Pietreni, se află un sfânt lăcaș cu același nume. Biserica mânăstirii cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril a fost ctitorită de voievodul Matei Basarab în perioada 1633-1636. Edificiul monahal a fost renovat de Constantin Brâncoveanu între anii 1705-1706 și apoi, în stil neogotic, de Barbu Știrbei, în anii 1852-1856. În pronausul bisericii se află înmormântat Matei Basarab și tatăl acestuia, Danciu vel-vornic. Denumirea actuală a muntelui și a mânăstirii Arnota, potrivit istoricilor, vine de la cuvantul „arnăut” care desemneaza un angajat din garda domnească din Țările Române. Istoria întemeierii mânăstirii Arnota are și o mică legendă, care vorbește de un arnăut din garda voievodului Matei Basarab. Acesta din urmă, fugind de urmăritorii trimiși de sultan, ar fi îmbracat hainele arnăutului ce îl însoțea. Servitorul, luându-i locul, este decapitat în luptă. În semn de recunoștință, domnul a construit pe locul unde a fost salvat, mânăstirea pe care a numit-o Arnota, în cinstea arnăutului salvator, nume pe care l-a luat apoi și muntele Tarsa, devenind muntele Arnota.

În afara mănăstirilor enunțate mai sus, se mai pot viziona Muzeul
Trovanților, Muzeul de artă „Dumitru D. Anghel” (fiu al locului), hanul brâncovenesc, Peștera Liliecilor, alte peșteri, trasee montane de o rară frumusețe și cu acces la Parcul Național Buila-Vânturarița. Moara cu joagar este situată în cătunul Ciorobești, fiind considerata bun de patrimoniu național. Moara este atestată documentar într-un act al mânăstirii Bistrița, în 1859, iar joagarul la 1893, în „Dicționarul geografic al județului Vâlcea”.

Puterile miraculoase ale apelor minerale din subsolul Costeștilor au fost cunoscute, probabil din vechime. Este posibil ca izvorul cu apă sulfuroasă de sub Coasta Rea să fi fost folosit de vechii locuitori pentru alungarea durerilor reumatice. Izvoarele minerale de aici sunt atestate documentar la data de 28 ianuarie 1898, când o mare personalitate a Costeștilor acelor vremuri, preotul Matei Grigorescu, solicita Ministerului de Interne analizarea izvoarelor aflate chiar sub proprietatea sa, pe malul drept al râului Costești. I s-a recomandat să i se adreseze unui chimist, pentru analize la fața locului. La începutul secolului următor, împreună cu ginerele său, învățătorul Gheorghe Pretorianu, preotul ridică un stabiliment balnear rustic ce va funcționa până în anul 1938. După naționalizarea stabilimentului, mulți suferinzi din zonă și nu numai, chiar din toată țara, și-au alinat durerile la Costești. Între anii 1965-1966, renumita stațiune Băile Govora preia sub tutela sa Băile Costești care au devenit un punct de atracție al anilor 1970-1990.

 

Articol realizat de Alina NENU

SURSA: „Vâlcea: Țara lupilor getici sau Ținutul Vâlcilor”, de Eugen Petrescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *