Voineasa – o stațiune de odihnă și tratament de importanță națională

Și parcă ușor, ușor primavara își face simțită prezența! Miroase a prospețime în aer, păsărelele cântă, sorele e bun cu noi. E rost de bucurie! Dar e rost și de astenia specifică anotimpului… Cum o preîntâmpinăm? Noi, vâlcenii, suntem niște norocoși, căci avem, cu siguranță, unde să evadăm rapid ca să ne limpezim mintea și să ne odihnim trupul. Unul dintre aceste locuri fermecate este comuna Voineasa, o stațiune de odihnă și tratament de importanță națională, aflată la dispoziția noastră în toate anotimpurile. Iernile sunt blânde aici, lipsite de curenți și vânturi, cu un aer puternic ozonat. Unde mai pui că păstrăvii din râurile Lotrului sunt o comoară la îndemână și inepuizabilă. Stațiunea este dotată cu o bază de tratament modernă unde se pot trata nevroza astenică, surmenajul fizic și intelectual, afecțiuni ale aparatului locomotor și ale căilor respiratorii. O minunăție! Aici, cei 10.000 de constructori ai hidrocentralei de pe Lotru au transformat barăcile din colonia muncitorească în care dormeau în clădiri moderne de cazare. După plecarea lor, aceste construcții au fost transformate în spații de odihnă și tratament și integrate apoi în circuitul turistic. Voineasa a devenit astfel stațiune de odihnă pentru practicarea sporturilor de iarnă și de tranzit turistic pe Valea Lotrului.

Dar nu doar acestea fac din comuna Voineasa o atracție. Locul acesta ascunde multe alte surprize. Pe teritoriul localității găsim o mulțime de rezervații naturale geomorfologice, faunistice, peisagistice ocrotite prin lege, cum ar fi rezervația Câlcescu (Căldarea-Câlcescu). Aici se găsește cel mai întins lac glaciar din județul Vâlcea, aflat la 1925 m altitudine. Această rezervație naturală se numără printre primele înființate în țară, mai exact în anul 1932.

Ulterior au mai apărut și altele în zonă cum ar fi  Latorița, Jnepenișul-Stricatul, Sterpu-Dealu Negru, Miru-Bora, Cristești.

Pe teritoriul comunei găsim și numeroase lacuri de acumulare. Cel mai mare este Lacul Vidra, cu o suprafață de 940 ha, situat pe râul Lotru. Acesta alimentează uzina electrică de la Ciunget, cea mai mare hidrocentrală de pe râurile interioare ale țării.

Teritoriul comunei Voineasa ascunde numeroase minerale de mare importanță economică. Vorbim aici de mica albă și mica neagră, exploatate mai cu seamă în timpul Primului Război Mondial. Acest minereu este folosit în industria electrotehnică.

Tradiția spune că satele de pe valea Lotrului au fost întemeiate de lotri, termen care s-ar traduce prin haiduci sau
tâlhari. Potrivit unei legende, un haiduc pe nume Voinea, care rătăcea cu ceata lui prin codrii seculari de aici, ar fi dat numele așezării. Cercetătorii susțin însă că Voineasa este un toponim românesc care se trage din Voină (Voinea), ce are la origine termenul din limba slavă veche vojnic (milos). În româna veche, voinea însemna logodnic sau bărbat de curând căsătorit. Voineasa ar putea fi considerat antroponimul cu formă feminină. Cel mai probabil, Voineasa a fost soția lui Voinea. Ar fi cea mai simplă și mai lesne de înțeles variantă. Primele atestări documentare ale așezării apar în secolul al XVI-lea, mai exact în anul 1505. Un document emis de Radu cel Mare vorbește despre existența unor populații așezate pe Lotru, din care ar fi putut face parte și locuitorii Voinesei. În anul 1520, un document emis de Neagoe Basarab aduce în prim plan toponimul Voineasa, de această dată ca munte. Muntele Voineasa era parte integrantă din granița ce avea să separe Ardealul de Oltenia. Documentele acelor vremuri vorbeau, de asemenea, despre cum țiganii rudari culegeau aur din apele Lotrului. De aici au rezultat și denumirile unor locuri precum Valea Rudăreasa și Valea Rudarului. Secolul al XVIII-lea debutează cu lupte crâncene purtate de locuitorii comunei  Voineasa,  uniți cu cei din Malaia, împotriva celor din Gorj și Mărginimea Sibiului, pentru folosirea pășunilor din munți, care de drept au aparținut dintotdeauna satelor de pe Lotru, potrivit documentelor. De asemenea, teritoriul comunei a intrat, o vreme, în posesia sașilor din Sibiu.

Comuna Voineasa a reprezentat și un spațiu de rezistență anticomunistă. Țăranii moșneni au suferit cumplit atunci când au fost deposedați de păduri, izlazuri și obști, în martie 1945. Ei au creat organizații subversive cu denumiri precum „Uraganul”, „Curcubeul”, „Partizanii Văii Lotrului”, „Vulturul”, etc. Rezistența lor împotriva regimului i-a transformat însă în victime, mulți fiind condamnați politic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *