Duda, Margareta şi România lucrului prost făcut

Cică românii nu ştiu să trăiască, nu ştiu să-şi construiască o viaţă reală de familie, ca-n filme. Probabil nu ştiu să iubească un om, un pom, sau un patruped.
Suntem praf… ce să mai…
Şi acum intervine factorul financiar care are implicaţii directe asupra moralului oricărei persoane normale, precum razele soarelui asupra anemonelor.
E puţin probabil ca o persoană care trăieşte dintr-un salariu de 1.000 de lei să zburde de fericire că trăieşte sub limita admisă de sărăcie pentru că, nu-i aşa, cam acolo se situează mai mult de jumătate din populaţia ţării.
Nu văd, oricât aş încerca, cum un românaş rămas în ţară ar putea să-şi programeze un concediu pe Coasta de Azur. Dacă mă gândesc bine, cred că nu ajunge nici la Olăneşti, dar ajungem în altă zonă.

Într-o aşa-zisă întâlnire de consiliere cu funcţionărimea din câteva bănci locale, unul dintre directorii Băncii Naţionale spunea că românii ar duce-o mai bine dacă ar apela la un consilier bancar pentru administarea banilor.
Era mai mult decât evident că omul trăia în altă lume, o lume în care venitul lunar depăşea câteva milioane de euro. Să-ţi tot angajezi un consilier bancar…
L-am întrebat cum ar gestiona el suma colosală stabilită de Guvern astfel încât, după plata cheltuielilor şi rezerva pentru coşul zilnic de hrană, să-i rămână şi bani pentru răsfăţul pe litoralul francez, grecesc sau în alte zone mai pline de soare și de civilizaţie.
Marele consilier şi-a dilatat pupilele atât de mult, încât m-a obligat să stau cu telefonul pe apelare rapidă la 112. Nu pricepea întrebarea, cel puţin aşa am crezut, de fapt nu ştia care este salariul minim în România. Şi asta e nepermis!
Atitudinea arogantă nu ar fi deranjat pe nimeni dacă personajul şi-ar fi păstrat expunerea în limitele decenţei, dar a simţit nevoia să semnalizeze luxul personal, o atidudine practicată şi de clasa politică, fostă şi actuală.

Cică nu ştim nici să socializăm, să iubim, să ne transformăm spaţiul personal într-o lume de vis. Da, probabil, e adevărat. Și dacă da, ajungem din nou la bani.
Realizarea unui rai personal necesită pe lângă inventivitate, şi o sumă de bani. O familie cu doi copii nu va da niciodată 30 de lei, în cel mai fericit caz, pe o lumânare parfumată menită să creeze iluzia binelui într-o casă care scârţâie a sărăcie din toate încheieturile. Suma cu pricina va fi aruncată pe mâncare alături de banii pentru bomboanele de ciocolată visate de odraslele din dotare în pragul fiecărui Crăciun.
Un absolvent de facultate nu-şi permite să-şi aranjeze un spaţiu personal de vis din suma oferită de stat, fiecare moft de acest gen l-ar condamna la înfometare.
Aşa se face că Sf. Valentin moare încet şi lin în prezenţa unei sticle de Cola şi a unor chipsuri.
În concluzie, tineretul patriei nu-şi permite să celebreze cum se cuvine nici sărbătoarea americanilor. Nu se încadrează… în buget, e prea scumpă pentru ei.

Dar lucrurile merg bine în România, economia merge pe un trend normal, cel puţin aşa ne asigură actualul Cabinet Grindeanu. Ei vor avea totul, noi îi vom avea doar pe ei… pe ei, pe Margareta şi pe Duda.
Chiar aşa… ce ne-am face fără cuplul Casei Regale? Cică ei sunt şansa noastră de a pica în gol… de tot…
Un scenariu la care se lucrează de zor. Dacă tot am distrus tot ce-am avut, fără să punem nimic în loc, de ce n-am schimba şi forma de guvernare? Avem un preşedinte al „lucrurului bine făcut” dar, în oglindă, putem avea şi o monarhie croită după acelaşi model, cu acelaşi rezultat. Partea bună e că pentru noi, râmele, nu se va schimba nimic. Deci nu vom avea parte de nevroze şi vizite la psihologii pe care nu ni permitem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *