Societăţile din Vâlcea, îngropate în două decenii de băieţii deştepţi

  • Ce-am avut şi cu ce-am rămas sau Cum să distrugi economia unui judeţ în două decenii de tranziţie originală

 

Nu ştim cine a tras în participanţii la Revoluţia din Decembrie 1989, cu toate că au trecut două decenii şi ceva de atunci, dar ştim cu certitudine cine sunt cei care au distrus România. Ştim cine sunt cei care au făcut cadou fabricile şi combinatele pe un dolar la stat şi milioane de dolari în conturile personale. Ei trăiesc printre noi, unii ocupă  încă posturi prin ministere, Parlament sau alte structuri ale statului. Şi nimeni nu le face nimic. În judeţul Vâlcea, societăţile existente la momentul Revoluţiei fie au fost privatizate, fie se luptă la greu cu falimentul sau cu insolvenţa. Niciuneia nu i se prevede un viitor strălucit, dimpotrivă. Vinovaţii fără vină, pentru că toţi se află în stare de libertate, dau din umeri şi mimează interesul pentru redresarea unor societăţi din care au supt intens timp de două decenii. Redăm mai jos statistica oficială a dezastrului.

SC CET Govora SA, singurul furnizor de apă caldă şi căldură din oraş, a ajuns în pragul falimentului. Conform datelor oficiale publicate,  în decembrie 2007, a marcat 10 ani de când este înregistrată ca societate comercială cu capital integral de stat. Din noiembrie 2002, pachetul integral de acţiuni deţinut de statul român şi administrat de FPS/APAPS Bucureşti, a fost transferat, cu titlu gratuit, din proprietatea statului român în proprietatea privată a judeţului Vâlcea şi administrat de Consiliul Judeţean Vâlcea. O idee nu tocmai fericită, ţinând cont de situaţia din prezent.

Profilul de activitate al SC CET Govora SA îl constituie: producerea şi comercializarea energiei electrice şi termice; efectuarea de operaţiuni de aprovizionare pentru materiale, utilaje şi piese de schimb, combustibili, servicii; activităţi de întreţinere şi reparaţii la instalaţiile proprii; prestare servicii publice (livrare energie termică); distribuţie utilităţi şi produse industriale (abur industrial, cenuşă de termocentrală, deşeuri metalice feroase şi neferoase etc.). Licenţele deţinute de CET Govora şi care reflectă activitatea principală sunt licenţe ANRE – producere de energie electrică; furnizare de energie electrică; producere de energie termică; transport de energie termică; distribuţie de energie termică.

CET Govora este producător şi distribuitor de energie termică (apă caldă de consum şi încălzire centralizată) în oraşele Rm. Vâlcea, Băile Olăneşti şi Călimăneşti.

Din cauza managementului defectuos, al tunurilor date chiar de conducerea societăţii, în special de managerul Mihai Bălan, societatea a ajuns în pragul falimentului. Anul trecut a intrat în insolvenţă. Oficialii refuză să discute acest aspect şi dau vina pe conjunctura economică, cu toate că raportul ANAF confirmă jaful făcut, iar societatea se află în proces cu ANAF din această cauză.

În ceea ce priveşte SC Oltchim SA, după cum se ştie, la solicitarea Consiliului de Administraţie al SC Oltchim SA, Tribunalul Vâlcea a analizat, pe data de 30 ianuarie 2013, cererea de intrare în insolvenţă a  Oltchim şi a aprobat intrarea combinatului chimic în insolvenţă.

Statul deţine pachetul majoritar de 53% din acţiunile SC Oltchim SA şi este şi cel mai mare creditor, prin intermediul AVAS şi Electrica.

Statul a propus ca administrator judiciar la SC Oltchim SA consorţiul format din firmele Rominsolv, reprezentată de avocatul Gheorghe Piperea, şi BDO Business Restructuring, reprezentată de Niculaie Bălan.

Insolvenţa a avut ca rezultat o reducere semnificativă a activităţii companiei.

În 2015, Oltchim a raportat cel mai bun EBITDA (rezultatul brut al exploatării) din 2008 încoace, şi anume 9,6 milioane de euro, comparativ cu minusul de 9,1 milioane de euro din 2014. Cifra de afaceri a fost cu 18% mai mare în anul 2015, ajungând la 167 milioane de euro, iar investiţiile s-au situat la 3,8 milioane de euro, toate fiind realizate din surse proprii.

Combinatul Oltchim se află în insolvenţă de trei ani şi mai bine, timp în care  s-a încercat în repetate rânduri privatizarea lui, dar fără succes.

Ministrul economiei, comerţului şi turismului a declarat că susţine în continuare soluţia privatizării combinatului, dar prioritară este reorganizarea societăţii înainte de vânzare, pentru atragerea unor cumpărători capabili să susţină activitatea combinatului. În final, administratorul judiciar a decis privatizarea lui pe bucăţi, pe aşa-zise centre de afaceri care reprezintă, de fapt, secţiile combinatului. Până în prezent, din realitatea crudă reiese că doar firma domnului Gheorghe Pipera, administratorul judiciar al combinatului, a avut de câştigat… Oltchim se află în aceeaşi situaţie.

SC Uzinele Sodice Govora – Ciech Chemical Group SA, cel mai mare producător de substanţe sodice din România, a aparţinut statului român până în 2007, când a fost privatizată unui concern polonez.

Compania mai produce şi detergenţi industriali şi de uz casnic. A fost înfiinţată în anul 1959 sub denumirea de Uzina de Sodă Govora, iar în anul 1990 a fost înregistrată ca societate pe acţiuni. Din anul 2007, compania aparţine grupului polonez Ciech Chemical Group, cu o participaţie de 92,91% din capitalul social, iar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) deţine 0,68% din acţiuni, adică aproape nimic. Acţiunile companiei sunt tranzacţionate la categoria de bază a pieţei Rasdaq, sub simbolul UZIM. “Toate proiectele de dezvoltare sunt în concordanţă cu strategia integrată de dezvoltare a grupului Ciech şi vizează investiţii importante ce au ca scop creşterea capacităţii de producţie la 530.000 tone/an sodă calcinată, produs de calitate, competitiv pe piaţa internaţională, protecţia mediului şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.”, un capitol la care societatea înregistrează accidente pe bandă rulantă din cauza reducerii numărului de muncitori, fapt recunoscut de conducerea poloneză.

 

SNS SALROM

 

Singurul producător de sare din România – Societatea Naţională a Sării SA – Salrom, are ca obiect de activitate atât exploatarea, gestionarea şi comercializarea sării şi a substanţelor nemetalifere (calcar, mică, grafit, feldspat), cât şi promovarea turismului de tratament şi agrement în saline. Persoană juridică română cu capital majoritar de stat, Societatea Naţională a Sării SA este o societate pe acţiuni înfiinţată în baza Hotărârii de Guvern numărul 767/21.11.1997, fiind continuatoarea a diverse forme de organizare specifice etapelor de dezvoltare a societăţii: direcţie generală, centrală, regie autonomă. Sucursala Exploatarea Miniera Râmnicu Vâlcea a luat fiinţă în anul 1965, prin comasarea mai multor exploatări miniere din jurului oraşului Râmnicu Vâlcea, care aveau ca obiect de activitate extracţia şi prepararea următoarelor substanţe minerale utile: sare în soluţie, sare gemă, calcar, grafit, feldspat, mică şi tuf vulcanic. Aceste activităţi au fost menţinute în continuare, iar în decursul timpului au fost completate şi diversificate. În anul 1992 au început lucrările de investiţii pentru deschiderea unei noi saline la Ocnele Mari, care să acopere necesităţile de sare gemă şi sare în soluţie din zonă, în special ale Platformei Chimice Vâlcene ţi să creeze disponibilităţi pentru export. Sarea formează un important zăcământ, situat la 12 km sud-vest de Municipiul Râmnicu Vâlcea, în localitatea Ocnele Mari. Eforturile organizaţiei sunt concentrate în vederea asigurării calităţii produselor  în conformitate cu Standardele ISO 9001. Conştientizând că procesele de extracţie şi preparare a sării au influenţe asupra mediului şi asupra siguranţei alimentelor, în conformitate cu politica SNS, conducerea sucursalei a decis implementarea şi menţinerea următoarelor sisteme de management integrat calitate – mediu HACCP, în conformitate cu standardele SR EN ISO 14001: 2005 şi DS 3027 E/ 2002.

Cu sarea stăm bine, cu toate că în iarna anului trecut am cumpărat material prim din alt judeţ.

Exploatarea Minieră de Carieră Berbeşti a făcut parte din SNLO până în 2015, când a fost preluată de la CEO de către CET Govora. Oficial, schimbarea a fost de bun augur. Neoficial, societatea este pe butuci din cauza lipsei de utilaje. Toate utilajele folosite până la data preluării de către CET Govora aparţineau SNLO. Autorităţile judeţului se mint, şi ne mint, că totul va fi bine, că activitatea va dudui, deşi CET – ul va fi obligat să investească câteva milioane de euro în utilaje, bani de care nu dispune.

În realitate, CET Govora cumpără cărbune tot de la SNLO.

Tot oficialii recunosc că “sectorul de producere a energiei electrice pe carbune din Romania poate deveni competitiv la nivel european cu ajutorul unor investitii majore in modernizarea acestuia care vor avea drept rezultat o eficienta crescuta şi, implicit, un nivel redus al emisiilor de CO2. Strategia energetica pe termen lung a Romaniei prevede utilizarea in continuare a combustibililor fosili in vederea asigurarii securitatii in alimentarea cu energie. De aceea, sectorul energetic din Romania, reprezinta atat in prezent cat si in viitor, o oportunitate semnificativa pentru dez­voltarea tehnologiei CCS la scara nationala si regionala. Comisia Departamentului pentru Energie a făcut mai multe recomandări către Exploatarea Miniera de Cariera Berbeşti general valabile pentru cele trei cariere. Astfel, se va urmări permanent realizarea geometriei carierelor, stabilitatea treptelor de lucru şi definitive din cariere şi hălzile interioare, în vederea asigurării indicelui de normalitate în carieră; se vor respecta tehnologiile de haldare şi parametrii geometrici şi geotehnici, prevăzuţi în documentaţiile privind tehnologiile de haldare interioară; se va solicita pro­iectantului general şi direcţiei de specialitate din unitate, realizarea unor programe de gestionare eficientă a apelor de la baza hălzilor interioare; se vor respecta geometriile carierelor şi a halzilor, gestionarea apelor şi a suprafeţelor; se vor asigura dotări minime cu utilaje terasiere şi de curăţenie pe fiecare carieră.”

Realizarea geometriei carierelor nu ne ajută decât dacă CET-ul, aflat în insolvenţă, sparge o bancă şi investeşte banii în carierele de la Berbeşti.

În traducere liberă, suntem “varză” şi la acest capitol…

 

 Schela Drăgăşani şi Băbeni – petrol şi gaze

 

“Importanţa resurselor minerale pentru România, printre care ţiţeiul şi gazele naturale ocupă un loc aparte şi se reflectă în prevederile Constituţiei, care stipulează că “bogăţiile de orice natură ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice’’. În municipiul Dră­gășani își are sediul şi Schela de petrol şi gaze care aparţine grupului OMV şi care are ca activitate exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze naturale din zona de sud a judeţului Vâlcea şi din zona de nord a județului Olt.”

Din câte ştim cu toţii, OMV nu aparţine statului român, ci are un acţionariat colorat, format din austrieci, norvegieni etc. Deci, nu poate fi considerat un “bun” naţional.

  1. a) SC VILMAR SA – societate privată cu 100% capital străin – cea mai importantă fabrică a companiei GROUPE GENOYER SA Vitrolles – Franţa, acţionar principal. Această societate ne salvează doar aparent obrazul şifonat deoarece, datorită ei, figurăm în continuare pe lista judeţelor cu o industrie pro­ducă­toare de autovehicule şi elemente hidraulice.

A fost a noastră, dar am dat-o francezilor. A fost prima societate vâlceană privatizată, vân­­dută  unui investitor străin. VILMAR SA este o societate privată cu 100% capital francez, fiind cea mai importantă fabrică a companiei GENOYER SA Vitrolles – Franţa, acţionarul său principal. GENOYER SA are filiale industriale şi comerciale aproape în toată lumea, ceea ce asigură suportul relaţional, financiar şi logistic pentru promovarea produselor VILMAR pe toate pieţele lumii. VILMAR produce şi vinde o gamă diversificată de utilaje tehnologice şi părţi componente destinate industriei: chimice, petrochimice, petrolului şi a gazelor naturale, energetice, metalurgice, construcţiilor mecanice, prelucrării metalelor. Producţia VILMAR este realizată în patru divizii: FORJĂ (piese matriţate la cald, incluzând flanşe şi componente pentru robinete industriale cu obturator sferic; piese forjate liber; flanşe şi inele laminate la cald, cu secţiune rectangulară sau profilată), MECANICĂ (flanşe; inele; părţi componente pentru robinete industriale cu obturator sferic; FITINGURI (fitinguri ambutisate la cald: coturi sudate, capace, funduri; fitinguri ambutisate la rece şi sudate: reducţii conice concentrice şi excentrice, coturi din segmenţi, teuri) şi CAZANGERIE (o gamă mare de vase de presiune; schimbătoare de căldură; coloane; rezervoare de stocare; SKID-uri – instalaţii modulate pentru: separarea şi uscarea gazelor de sondă, desalinizarea apei de mare; structuri metalice cu diverse utilizări. Direct sau prin intermediul agenţiilor şi filialelor companiei fran­ceze GENOYER SA, produsele fabricate în VILMAR sunt prezente în ţări de pe toate continentele.

  1. b) SC MW România SA Drăgăşani (fosta ROŢI AUTO) – este o societate privată cu 100% capital străin. Circa jumătate din producţia de componente auto realizată de SC MW România SA (Magnetto Wheels) este destinată exportului, cealaltă jumătate fiind distribuită pe piaţa românească, în special către Automobile Dacia.
  2. c) SC HERVIL SA – societate privată cu 100% capital privat autohton, este cea mai cunoscută firmă producătoare de echipamente hidraulice din România. Având ca premise DINAMISMUL, PROFESIONALISMUL şi PROM­TI­TUDINEA, firma HERVIL urmăreşte îndeplinirea tuturor exigenţelor referitoare la calitate, servicii şi termene de livrare, ceea ce îi asigură COMPETITIVITATE şi SUCCES în afaceri. HERVIL produce cilindri hidraulici pentru agricultură, maşini, maşini unelte, maşini de ridicat, produse metalurgice şi de minerit. Cilindrii pot fi produşi în serii mari, cât şi în serii mici, atât în sistemul metric, cât şi în sistemul imperial.

Insolvenţa a ajuns şi la Sucursala HIDROCENTRALE Rm. Vâlcea, trecută în scripte tot ca un succes… dar aflată în insolvenţă.

Conform datelor oficiale, Hidrocentrale Rm. Vâlcea exploatează potenţialul hidroenergetic al râurilor Lotru şi Olt.

“Încă din anul 2002, Sucursala Hidrocentrale Ramnicu ­Valcea administreaza hidro­centralele amplasate pe raul Lotru si pe sectorul mijlociu al raului Olt (Gura Lotrului–Dragasani). Luând în calcul energia electrică brută produsă de centralele componente ale SC Hidroelectrica SA, judeţul Vâlcea se situează pe un onorabil loc II pe ţară. În perioada anilor 2007 – 2015 mai multe hidrocentrale din cadrul Sucursalei HIDROCENTRALE Rm. Vâlcea, între care şi hidrocentrala Lotru-Ciunget au fost supuse unui amplu proces de retehnologizare ce a vizat modernizarea echipamentelor aferente. Retehnologizarea a avut ca principale obiective urmatoarele:  cresterea randamentului hidroagregatelor • reducerea impactului asupra mediului • cresterea gradului de siguranţă în funcţionare şi disponibilitate • obtinerea unui nou ciclu de viata al echipamentelor din Centrala Hidroelectrica • Lotru – Ciunget de cel putin 30 de ani.

În cursul anului 2012 Hidroelectrica a depus dosarul de insolvenţă la Tribunalul Bucureşti, pe data de 20 iunie compania obţinând verdictul pozitiv. După un amplu program de reorganizare S.C. Hidroelectrica S.A. a ieşit din insolvenţă la jumătatea anului 2013. Compania a denunţat contractele bilaterale cu traderii, cerinţă impusă şi de Fondul Monetar Internaţional şi una dintre principalele cauze care au dus la situaţia financiară dezastruoasă din trecut şi din prezent.

În cursul anului 2013 Hidroelectrica a finalizat o investiţie de 160 de milioane de euro pentru punerea în funcţiune a unei hidrocentrale de 31,5 MW în localitatea Racoviţa. Centrala Hidroelectrică (CHE) Racoviţa este situată în dreptul localităţii Racoviţa şi face parte din Amenajarea Hidroenergetică a râului Olt, sector Defileu Olt. Aceasta este cea mai mare investiţie realizată de cel mai ieftin producător de energie din România anul acesta, finalizarea hidrocentralei Racoviţa venind la 24 de ani de la începerea acestui proiect.”

Să ne minunăm cu toţii de această “performanţă”. Le-au trebuit 24 de ani ca să finalizeze un proiect şi 30 de ani pentru retehnologizarea unei centrale construită de Ceauşescu.…

Dana Nedescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *