Editorial Ionel Gerea: Hai, dihai…musiu

Totul a început ca o glumă.

De-a lungul timpului, de ani buni, de când sunt în presă, m-am obişnuit cu ideea că nu trebuie să „sar calul” cu unele  declaraţii, să accept înfrângerile echipei mele favorite şi să fiu, cât de cât, imparţial.

Nu ascund simpatia pe care o am faţă de FCSB, care, pentru mine tot Steaua e. În glumă, le plâng de milă unor echipe de tradiţie din fotbalul românesc precum Dinamo sau U Craiova (despre care cred, pe bune, acum, că cea din Liga 1 nu e continuatoarea Craiovei Maxima ci o clonă apărută din ambiţia Liei Vasilescu de a-i da „la goale” atunci lui Mititelu).

De aici până la a mi se trimite mesaje de câte unii că ar trebui să învăţ să vorbesc, că sunt dus…după afine, e cale lungă…

E unul, nu-i dau numele că e publicitate şi nu e cazul, care îmi tot atrage atenţia pe fb, ba că nu ştiu să apreciez un spectacol, ba că ar trebui să fac una şi alta (să mă dau cu capul de …), tot felul de tâmpenii.

Băiatul e puțin dus…repet, la început am luat-o în glumă, dar se pare că în nesimţirea lui, tipul „sare calul” destul de mult.

Inutil să mai spun la câte evenimente sportive am participat, ca ziarist sportiv (asta apropo de concluzia lui că nu știu să apreciez un spectacol). Ca fapt divers, în urma unor articole critice scrise de mine la momentele respective, am contribuit la demiterea unor antrenori (Bondrea – de la CSM) sau Constantin (la HCM).

Cred că nici nu e cazul să-i dau prea multă importanță tipului, deşi mă deranjează, recunosc, că a cam luat-o pe arătură. Deşi cred că nu a trecut „graniţa” comunei în care locuieşte…

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *