Editorial Ionel Gerea: La mulţi, mulţi ani, nea Petrică Berbecaru!….

Cu ani în urmă era, multă vreme, „mantaua de vreme rea” a defunctei dar inegalabilei echipe Oltchim. Cum era demis câte un antrenor, până se găsea altul, nea Petrică Berbecaru cobora pe parchet şi devenea antrenorul Petre Berbecaru.

Am multe, foarte multe amintiri legate de nea Petrică. În lungile deplasări pe care le făceam (uneori ne mai opream la câte un popas să mâncăm ciolan cu fasole). Mergea cu noi şi regretatul „generalul Tită”.

Nea Petrică a construit, atunci, alături de Ioan Gavrilescu şi de ceilalţi, temelia handbalului feminin vâlcean. A pus, zi de zi, câte o cărămidă, solidă, la temelia a ceea ce avea să devină Capitala handbalului feminin românesc. A rămas modest şi a continuat să-şi dedice viaţa handbalului.

Poate exagerez, dar cred că, într-o vreme când, obosit, poate, după o viaţă petrecută la Oltchim, nea Petrică s-a retras un pic din viaţa tumultuoasă a handbalului, iar eu am insistat, şi scris şi vorbit, ca diriguitorii handbalului să nu treacă, totuşi, cu vederea, experienţa sa. Şi să-l cheme să refacă handbalul la Vâlcea.

Primarul Mircia Gutău aşa a făcut. L-a chemat, i-a dat libertate şi nea Petrică a făcut ceea ce ştia mai bine: a readus Vâlcea, după 5 ani de pauză, în Europa.

Nu poţi să te superi pe omul acesta. Modest, cu mult, poate prea mult bun simţ, nea Petrică face şi azi ceea ce a făcut o viaţă. Redenumeşte şi redefineşte handbalul feminin vâlcean. E greu, dar nu imposibil, a demonstrat-o deja, dacă mai era cazul.

E greu, pentru că, de la Oltchimul care era în stare să joace o finală de Liga Campionilor pe un stadion de 30.000 de locuri, la o echipă modestă, ajunsă, într-un timp „ciuca bătăilor” în campionatul intern, să ajungi să baţi, la ea acasă, o forţă a Europei, cu un buget de trei ori mai mare ca al tău (CSM Bucureşti) nu e de ici, de colo… Şi totuşi Vâlcea handbalistică respiră din nou. În special datorită muncii acestui om care se reinventează, parcă, şi dânsul, în fiecare zi, Petre Berbecaru.

Azi e despre domnia-sa. Căruia îi mulţumesc pentru tot. În special pentru faptul că există şi respiră handbal.

La mulţi ani! nea Petrică….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *