Editorial Ionel Gerea: „Hai, fetelor, că se poate!”

Mai sunt puţine zile până la revenirea handbalului feminin vâlcean în Europa.

Au fost 5 ani de pauză, 5 ani în care Vâlcea a lipsit din peisajul handbalului european. Sigur, va fi greu, dacă nu imposibil, cel puţin pe termen scurt, ca la Vâlcea să renască un alt Oltchim, o altă echipă de handbal de calibrul acesteia.

E bine, totuşi, că se fac paşi. Mărunţi dar siguri. Şi important că aceştia sunt făcuţi înainte. Asta generează progres.

Duminică, pe 14 octombrie, reîncepe „escaladarea” drumului european al handbalului feminin vâlcean. Sigur, toată lumea vrea ca acest drum să fie cât mai lung. Dacă se poate, până la punctul final. Ar fi ideal să luăm trofeu. dar, vorba-ceea, mai e mult până departe. Însă, aşa cum a reuşit Craiova, sezonul trecut, când a câştigat trofeul, de ce nu s-ar repeta acest lucru şi în cazul nostru?!

Sigur, sunt câteva persoane care au contribuit decisiv la revenirea Vâlcii handbalistice în Europa.

Profesorul Petre Berbecaru, omul de numele căruia se leagă (alături de Ioan Gavrilescu) ascensiunea incredibilă a Oltchim-ului, ani buni, în cea mai importantă competiţie europeană intercluburi, Liga Campionilor.

Marian Joiţa, un băiat care ia totul pas cu pas, căruia nu-i plac jumătăţile de măsură, care pune suflet acolo unde lucrează, un băiat care găseşte timp să se împartă între a fi la SCM (echipa de handbal) dar şi la clubul de fotbal pe care l-a înfiinţat cu ani în urmă, Chimia (ce nume de rezonanţă în fotbalul românesc!) şi care acum activează în Superligă, şi nu face figuraţie. Un băiat care lucrează cu profesionalism acolo unde e pus s-o facă, şi nu se bate mai apoicu cărămida-n piept pentru a arăta ce realizări are. Modest, cu mult bun simţ (poate ar trebui să dea şi altora), prezenţa lui Marian Joiţa lângă echipă e o dovadă sigură că tot ceea ce se face acolo nu e joacă şimuncă şi seriozitate.

Florin Verigeanu, omul care preia, uşor-uşor, „ştafeta” conducerii clubului de la nea Petrică, şi o face bine. Omul care are „tupeul” de a se lua la trântă cu Ghiţă Tadici, cel care declara câ actuala echipă a Vâlcii, pentru că are puţine jucătoare din România riscă să nu aibă identitate şi să nu aparţină oarecum comunităţii locale.

Sigur că fără bani nu se putea face mare lucru. Primarul Mircia Gutău ştie asta (fost sportiv de performanţă) aşa că a asigurat cel mai mare buget, după cel al CSM-ului din Bucureşti, din Liga Florilor.

Acum, „mingea” e în terenul fetelor. Cele care ne-a „trezit” oarecum şi ne-au făcut să ne spunem, chiar şi în gând, „uite că se poate, în fond nu banii joacă?!”, în momentul în care am bătut de o manieră mai clară decât o arăta scorul, pe CSM Bucureşti, o echipă cu un buget mai mare de trei ori ca al nostru, chiar acolo, în Capitală, „smulgându-le de sub nas” trofeul Supercupa României.

Hai fetelor, că se poate!

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *