Minunea numită Flacăra Horezu….

Todeauna am fost mândru de locurile natale. Cum să nu fi, când viaţa te „obligă” să-ţi aminteşti cu nostalgie că şi tu, ca alţi copii, plecai cu vaca la păscut dar uneori ajungea ea acasă înaintea mea, apoi vaca a fost înlocuită cu caprele, apoi am învăţat să cosesc, iar din ceea ce am făcut într-o vară la coasă (banii strânşi) am cumpărat un costum de elev (cum era atunci). Nu e ruşine, pentru că astea sunt lucruri pe care copii ca mine, la vremea aia, când nu aveam astfel de gageturi, ca azi, le făceau.

Despre Horezu am spus că rămâne oraşul copilăriei mele, oraşul care m-a cizelat (pentru ca ulterior Liceul Energetic şi Râmnicul, implicit, să desăvârşească asta). La Horezu l-am văzut pentru prima dată pe marele Dobrin. A fost sărbătoare mare când CS Târgovişte a venit aici, cu Dobrin, pentru un meci de Cupa României.

Se spune că uneori trăieşti şi te hrăneşti spiritual din amintiri. Uite că, în privinţa fotbalului, la Horezu amintirile au trecut în planul doi. Pentru că ceea ce au făcut primarul Sărdărescu şi Adi Popa acolo sunt adevărate minuni. Dacă până în vară erau destui cârcotaşi (pe principiul „să moară capra vecinului”) care se îndoiau şi de faptul că Flacăra se va înscrie în campionat, în Liga a 3-a, iată că acum gruparea din oraşul meu natal e pe primul loc.

Există seriozitate, e clar, dar şi profesionalism. Şi mai ceva: pe unde a jucat, Adi Popa a lăsat, cum se spune, loc de „bună ziua”. Băiat cu o modestie şi un bun simț extrem de elevate, Adi a reuşit să aducă la Horezu jucători cu experienţă (de fapt au şi declarat că au venit datorită lui) care au pus umărul la promovare. A fost şi seriozitatea primarului Sărdărescu, cel care s-a ţinut de cuvânt şi le-a dat băieţilor ce le-a promis.

Acum, la Horeu se trăieşte un vis frumos. Sigur că Liga a 2-a ar fi ceva inimaginabil, deocamdată, dar, de ce nu?! Eu nu cred că dacă băieţilor dela Horezu li se oferă o şansă, cât de mică să urce mai sus, aceştia ar spune „pardon, nu!” Deocamdată să ne bucurăm de fiecare lucru frumos pe care-l fac băieții şi să ne gândim că, iată, mai sunt oameni ca Sărdărescu şi Adi Popa care nu doar dau din gură sau se bat cu cărămida-n piept că ei fac şi dreg, ei chiar demonstrează că fac!

Hai Flacăra Horezu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *