Editorial Ionel Gerea: „Să fim bine!”

A venit şi anul 2019! Gata, încercăm să uităm ce-a fost rău, sau mai puţin bun în 2018 şi privim cu încredere în 2019. De fiecare dată facem aşa…fiind vorba de un nou început.

Noi, românii avem un har. Nu ştiu dacă e chiar har, dar e o caracteristică a noastră. Atunci când încercăm să ne „resetăm”, vrem să o luăm de la capăt, încercând să învăţăm din greşelile trecutului.

Nu ştiu pe câţi dintre dumneavoastră îi interesează, sau îi încălzeşte faptul că de puţină vreme România a preluat preşedinţia Consiliului uniunii Europene. Acea preşedinţie rotativă. Am preluat-o de la bulgari şi vom scăpa de ea la jumătatea anului. Aici e de remarcat faptul că ai noştri ca brazii politicieni nu s-au cam pus de acord, iar Iohannis pare că a „săpat” din interior cu declaraţia, preluată de un oficial UE, ulterior, cum că ţara noastră nu ar fi pregătită să preia „frâiele” acestui organism european.

Şi dăi, şi declaraţii contradictorii, ba că suntem, ba că nu suntem pregătiţi…Şi uite aşa ne dăm noi la „gioale” singuri fără să fim obligaţi s-o facem…

Asta, până la urmă, repet, mai puţin contează. Contează, pentru românaşul nostru, faptul că următoarea factură la gaze, curent sau orice altceva ar putea veni mai „umflată”. Că ieri, preţul ouălelor era cât era, azi e mai mare…În fond, vorba ceea, frate, frate dar brânza rămâne pe bani.

Sentimental vorbind, pentru că e o latură care face parte din existenţa noastră, la început de an ne facem, sau ne reînnoim jurămintele împreună sau pentru fiinţa dragă. Ne dorim să fim mai buni, unii recunosc greşeala, alţii din orgoliu trec peste acest amănunt (important şi el, în felul său).

Eu, de exemplu, am puterea, chiar dacă unii o consideră copilărie, de a-mi cere scuze unei fiinţe dragi pentru supărările de peste an, 2018. Am puterea să recunosc faptul că va trebui să învăţ din greşeli şi să încerc să nu le mai repet în 2019. Am învăţat,  pe lângă multe altele, de la persoana dragă, faptul că nu tot ce zboară se mănâncă, nu tot ceea ce vrei, ţi se cuvine şi trebuie să aştepţi. Timpul le rezolvă pe toate…În fond e frumos, şi de inegalat, să rămâi cu persoana dragă în suflet, să te hrăneşti sufleteşte din liniştea ei sufletească, să nu o sufoci cu nebuniile tale şi să crezi că întotdeauna există un „mâine”.

Un mâine cât mai bun vă doresc şi eu. Devine patetică, adesea, urarea cu an nou îmbelşugat, dar când faci această urare din suflet, capătă o conotaţie aparte.

La mulţi ani!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *