Un pariu deja câştigat: Radu Neagu şi minunaţii lui colegi de la Crucea Roşie Vâlcea

Din diferite motive, m-am apropiat sentimental de copii ăştia de la Crucea Roşie Vâlcea. Parcă am mai povestit despre conjunctura care a dus la apropierea mea de copii lui Ionuţ Cherăscu.

Din respect pentru munca lor, pentru dorinţa lor de a fi aproape, de a ajuta oamnenii aflaţi la greu, am început să urmăresc, de un timp, activitatea acestora, spună cu lux de amănunte pe pagina de facebook a acestor tineri.

Pagină pusă la punct de un băiat care a dovedit profesionalism, un băiat care cu siguranţă va ajunge mare, în viitor.

Se numeşte Radu Neagu acum e student la Medicină, la Sibiu, şi el, pot spune, că m-a făcut, prin căldura sufletescă pe care o emană, să mă apropii de colegii lui, de munca pe care o fac aceştia, fără a se gândii la beneficii pentru ei.

Chiar dacă acum e la Sibiu, Radu nu-şi uită colegii „de suferinţă” de la Vâlcea. Dar ce e mai important, un tânăr energic, acest băiat a reuşit un lucru fantastic, prea uşor, cred, trecut cu vederea. Într-un timp relativ scurt, acesta a resuscitat activitatea SMURD şi a Crucii Roşii din oraşul de pe Cibin. Oraş de care şi eu mă simt legat, dintr-un anumit motiv.

Radu e un băiat minunat. Ca, de altfel, toţi copii (în fond sunt copii !) de la Crucea Roşie Vâlcea. Radu e o locomotivă care are puterea să mişte munţii din loc, dacă e nevoie. De Crăciun, de exemplu, a ales să ajute, alături de colegii lui, o familie din Buneşti căreia îi arsese casa. Câţi tineri „fandosiţi” din ziua de azi ar fi făcut asta? În loc să meargă la o petrecere, la orice altceva…

De luat aminte şi de apreciat. Şi încă ceva. Radu şi colegii lui, alături de Ionuţ Cherăscu, nu fac toate astea din dorinţa de a-şi face publicitate. Cu modestie, îşi pun timpul liber, priceperea şi voinţa în slujba noastră, în fond!

Despre Radu şi colegii săi, de la Vâlcea şi de oriunde, trebuie vorbit doar la superlativ. Într-o perioadă în care gageturile ne invadează, copii ăştia aleg să care alimente, haine, bunuri de consum, să împingă maşini prin zăpadă, să ajute oameni. Fără onoruri, fără laude, fără a ieşi cu tot dinadinsul în evidenţă.

Şi pentru acest lucru, ca şi pentru multe alte lucruri bune, nefăcute public neapărat, de către Radu Neagu şi colegii lui, tot respectul.

Cât despre băiatul ăsta cu o inimă cât Vâlcea şi Sibiul a un loc (poate mai mult de atât), ştiind cât de devotat e pentru munca pe care o face, rămâne un pariu al meu. Şi, la experienţa pe care o am, cred că pot spune că va fi un pariu câştigător. Iar Radu, nu peste mult timp va ajunge departe!

Să dea Dumnezeu….

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *