Radu Daniel: „Lumea a început să fugă după funcţii încă de la vârste tot mai fragede când activitatea normală pentru vârsta lor nu este tocmai aceea”

Să vedem ce mai scrie prietenul nostru Radu Neagu pe blogul său. Astăzi, studentul la medicină (la ULB Sibiu) vorbeşte despre încercarea fiecăruia dintre noi de a urca tot mai sus pe scara ierarhică, despre dorinţa unora de a deţine cât mai multe funcţii, titulaturi şi tot felul de distincţii, mulţi dintre noi uitând, în această goană nebună, esenţialul: să rămânem oameni!

 

„Nimic nu schimbă părerea ta despre un prieten mai mult ca succesul – al tău sau al lui. ” Franklin Jones

Ce mă face pe mine să scriu pe acest blog, să-mi aştern gândurile public? Probabil frustrarea provacată de diferite evenimente prin care trec zilnic, fără să vreau. Fie că sunt ele bune sau nu, fiecare îmi ridică câte un semn de întrebare şi dorinţa de a dezbate alături de voi aceste semne de întrebare.
Articolul trecut a avut un impact foarte mare asupra dumneavoastră şi doresc să vă mulţumesc !

Fiecare din noi încercăm să fim cât mai sus pe scara ierarhică, să deţinem cât mai multe funcţii, titulaturi şi tot felul de disticţii în decursul vieţii dar uneori uităm esenţa principală, esenţa de a fii om. Poate această luptă acerbă ne chiorăşte şi uităm să mai fim oameni, să mai aplecăm capul când greşim şi să fim deschişi în momentul în care ni se explică ce am greşit.

Să greşim este omeneşte, acel om care zice ca nu a greşit niciodată înseamnă că nu a muncit. Cum un şofer de 40 de ani de experienţă la volan poate greşi în ceea ce face de o căruţă de timp, ce te face pe tine să crezi că tu nu poţi greşi? Şi corpul nostru, care din punct de vedere biologic este perfect, mai greşeşte.

Zilnic intru în contact cu diferite persoane, cu anumite titulaturi, funcţii şi care, din păcăte, au uitat de unde au plecat, au uitat că acum câţiva zeci de ani erau ca noi, dedicând toată viaţa lor muncii şi cercetării în diferite domenii.

Evoluţia înseamnă, din punctul meu de vedere, să învăţăm din greşelile pe care le-am făcut şi le facem, orgoliul, mersul cu „nasul pe sus” şi astfel de comportamente nu au ce căuta în caracterul unui om ce îşi doreşte să evolueze. O funcţie poţi să o deţii, un an, doi, trei sau poate nici atât, după ce nu mai ai aceea funcţie cu ce rămâi? Cu experienţa, lucrurile învăţate şi relaţii sociale pe care le-ai realizat (dacă ai ştiut să fii om).

În viaţa de zi cu zi intru în contact, prin prisma activităţii prestate, cu diverse persoane, ingineri, cadre medicale, electricieni, mecanici, personal de serviciu, sudori, lucrători în fabrici. Credeţi că predau cursuri la conferenţiali, profesori universitari? Nici gând !
După fiecare curs pe care îl predau, eu cer un feedback de la participanţi pentru a ştii ce trebuie îmbunătăţit, ce trebuie schimbat şi unde este cazul. Acest aspect trebuie să fie peste tot, indiferent de domeniul de activitate, deşi aplic şi promovez primul ajutor de mai bine de doi ani, mereu este loc de perfecţionare, de mai bine („Perfecţiunea nu există dar nu strică să o cauţi”).

Un vechi proverb din popor ar trebui să ne pună pe gânduri, „Şi de la prost ai ce învăţa” 

M-am decis să fac acest articol în urma unor evenimente la care am luat parte şi am văzut că lumea a început să fugă după funcţii încă de la vârste tot mai fragede când activitatea normală pentru vârsta lor nu este tocmai aceea.
Eu văd un ţel în viaţă să ajung cât mai bun în ceea ce fac, să ajung profesionist în domeniul în care activez, nu să strâng funcţii care, de multe ori, nu ne ajută cu nimic. Aceasta este esenţa pe care, cu toţii trebuie să o vedem şi să o înţelegem !”

(mevuu.wordpress.com/2019/04/09/succesul-si-ciufutenia/?fbclid=IwAR2KR1nVDiwRxuRyHOemjSXF0f6OFw_TBAJ2ooJOPzDArtsWqi7gxh9e5Fs)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *