Editorial Ionel Gerea: „Un regizor complet, Chris Simion – Mercurian”

După o activitate de circa 20 şi ceva de ani în presa sportivă, a trebuit să răspund invitaţiei colegei noastre Daniela Ştefănescu, PR-ul de la „Anton Pann”, care face o muncă senzaţional de interesantă acolo, pentru a-mi redirecţiona oarecum privirea şi spre teatru.

La conferinţa de presă în cadrul căreia urma să fie anunţată şi premiera mondială a spectacolului „Cărăciunul preşedintelui”, spectacol pus în scenă după o piesă scrisă de controvesatul scriitor francez Pascal Bruckner, a venit o doamnă.

Ulterior am aflat că se numeşte Chris Simion – Mercurian şi e chiar cea care regizează acest spectacol.

Bucureşteancă, după cum am citit pe pliantele puse la dispoziţie de Daniela Ştefănescu, Chris Simion – Mercurian îl cunoaşte, şi lucrează cu francezul ăsta, Bruckner, de 20 de ani! Iarăşi, intersant.

Mie, care o vedeam pe doamna Chris Simion – Mercurian pentru prima dată, mi-a plăcut la donmnia-sa spontaneitatea, faptul că era dânsa, în exprimarea cuvintelor, în gesturi, se vedea că nu improvizează, că nu vrea să fie sobră, că nu joacă teatru, cum s-ar spune.

Ca şi tânărul director de la „Anton Pann”, la fel, jovial, zâmbitor, totdeauna cu o glumă pregătită.

De astfel de oameni are nevoie teatrul românesc şi, de ce nu, cinemnatografia românească.

Dincolo de tiparele arhicunoscute, Chris Simion – Mercurian a dovedit că poţi face teatru, chiar şi ca regizor, sau mai ales din postura asta, nu la „ţol festiv”, nu cu expresii diplomatice, filozofii, ci simplu, cuvinte „de la mama lor”, cum se spune, cuvinte, expresii care să fie înţelese de toată lumea („de la vlădică până la opincă”).

Da, doamnă Chris Simion – Mercurian, cu siguranţă trebuie să fiţi un model pentru cei ce încearcă să se scălămbăie pe scenă, în diferite ipostaze. Naturală, cu un zâmbet şarmant, dezimvoltă şi emanând în jur multă încredere, aşa trebuie să fie, chiar şi la întâlnirea cu presa, sau mai ales atunci, un om de teatru, un regizor, un om care pune actorii să joace aşa cum simt, care nu face selecţii după „recomandări”( cum se mai practică pe la Naţionala de fotbal), care are tot timpul sentimentul că face bine ce face…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *