Editorial Ionel Gerea: „Să nu uităm meritul lui Gicu Deaconescu în ceea ce este azi Robert Popa!”

Într-un moment în care se vorbeşte tot mai mult despre „tunurile” la transferuri pe care le dau cluburile mari diun fotbalul românesc, s-a „strecurat”, parcă prea puţin mediatizată, şi informaţia că un club de tradiţie din fotbalul nostru a făcut un transfer interesant.

La doar 16 ani, tânărul portar vâlcean Robert Popa a semnat cu gruparea „viola” din Trivale.

Dică dovedeşte că are încredere în tineri, deşi există şi acea regulă cu obligativitatea de a avea în teren mai mulţi tineri.

Dincolo de toată această tevatură, se omit două lucruri importante.

Unul e faptul că Adi Popa a avut încredere în acest copil şi l-a folosit la Flacăra (în Liga a 3-a) la doar 15 – 16 ani!!! Acest lucru e important, pentru că în special pentru un portar, mai ales la vârsta lui, e important să „crească” având meciuri „în picioare”.

Însă lucrul cel mai important e acela că fără Gicu Deaconescu, antrenorul care l-a descoperit şi „l-a crescut” frumos, azi nu se mai auzea de Robert, cel care, cu siguranţă, în viitor va fi titularul postului de portar la naţionala de seniori a României.

E adevărat că trebuie să ne mândrim cu astfel de copii, mai cu seamă că Robert e vâlcean. Trebuie adus în centrul atenţiei, cred eu, şi faptul că, deşi cu 4 ani mai mic, Robert a fost folosit titular de Gicu Deaconescu  la Under 17. Vă daţi seama?! La vârsta asta şi o jumătate de an diferenţă de vârstă se cunoaşte, dar 4 ani?!

Cu siguranţă că Robert va ajunge „sus”,  sus de tot. Vom auzi de el în scurt timp. Are calităţi, indiscutabil. Dar, repetr, pe lângă bucuriua pe care ne-o face nouă, ca vâlceni, orice performanţă obţinută de acesta, nu trebuie omis meritul lui Gicu Deaconescu în toată această „ecuaţie”.

Când se vorbeşte despre performaţă, în fotbal a unor copii, e important să se amintească şi de cel care a avut „ochi”, de cel care a avut fler, a avut curaj (curaj se cheamă să foloseşti un copil la o categorie de vârstă cu 4 ani mai mare!) şi a avut răbdare.

Tinerii ăştia (ai lui Rădoi) nu au apărut peste noapte, de exemplu. Ei au fost „modelaţi”, au învăţat abc-ul fotbalului de la cineva. Cel care s-a aplecat şi l-a învăţat cum să lovească mingea, ce efect să-i dea, cel care s-a îngrijit, vorbind mai tot timpul cu părinţii, ca acel copil să aibă o viaţă extra-sportivă de excepţie…vedeţi, parcă astea se uită uşor.

„Modelarea” unui copil care ulterior conformă, şi e meritul lui, desigur, e trecută, adesea în plan secund.

Cu ani în urmă, Gicu Deaconescu spunea că ăsta e rolul său: să crească tineri pentru fotbalul de performanţă.

Şi a făcut lucrul acesta…slavă Domnului!…

Dacă ar aduna toşi fotbaliştii pe care i-a descoperit şi crescut, Gicu Deaconescu ar face o echipă de Liga 1…

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *