Ionuţ Lakotoş: „Pe terenul de sport, copilul este pus în faţa unei provocări”

„Pe terenul de sport, copilul este pus în faţa unei provocări. Fie că este vorba despre competiţia cu adversarul echipei, fie că micul sportiv încearcă să calculeze unghiul din care va pasa mingea, copilul este încurajat să ia decizii rapide. În sportul de echipă, copilul învaţă cum să gestioneze o problemă, să o evalueze şi să o rezolve, folosindu-şi resursele pe care le are la dispoziţie.
Toate aceste abilităţi pe care copilul le învaţă îi sunt de folos şi în afara terenului de sport, la şcoală, unde copilul interacţionează cu colegii de clasă şi mai târziu, pe parcursul întregii sale evoluţii.
Ceea ce diferenţiază un sportiv de performanţă de o persoană sedentară, constă nu numai în calitatea masei musculare şi a plămânilor ci şi în gradul de dezvoltare a creierului.
Sportivii au nevoie să ia decizii importante într-un interval de timp scurt, atunci când participă la o competiţie sportivă. Aceştia au nevoie să anticipeze execuţiile tehnice ale adversarilor şi să acţioneze înainte ca cei din echipa adversă să o facă, la acestea adăugându-se şi informaţii ale subconştientului: câtă greutate să fie lăsată pe un picior, de exemplu sau cât de repede trebuie trebuie să rotească încheietura mâinii pentru a elibera mingea.
În ultimii ani, cercetările în neuroştiinţe au acordat atenţie felului în care se dezvoltă creierul unui sportiv. Acţiunile unui sportiv sunt mult mai mult decât un set de răspunsuri automate. Ele fac parte dintr-o strategie dinamică de a face faţă provocărilor în timpul competiţiilor sportive. Creierul începe prin stabilirea unui obiectiv, de exemplu,pasarea mingii de fotbal şi calculează cel mai bun curs al acţiunii pentru ca jucătorul să ajungă la ea. Deoarece creierul începe emiterea de comenzi, începe de asemenea să facă predicţii cu privire la ce fel de senzaţii vor apărea în organism atunci când obiectivul este atins. În cazul în care aceste previziuni nu se potrivesc cu senzaţiile reale, creierul revizuieşte planul, astfel încât eroarea să fie redusă”
, spune, într-o postare pe facebook, profesorul de educaţie fizică, Ionuţ Lakotoş.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *