Editorial Ionel Gerea: „Ce nu te omoară, te întăreşte! Capul sus, băieţi”

De fiecare dată, când am vrut să scriu despre un arbitraj potrivnic Vâlcii, la toate sporturile, am încercat s-o fac mai târziu („la rece”) sau deloc, ca să nu fiu acuzat de subiectivism.

Uneori, însă, „se umple” paharul.

Aşa s-a întâmplat în după-amiaza, când în Sala Liceului Energetic am asistat la o „execuţie”  în direct a juniorilor 1 de la CSS Municipiul Rm. Vâlcea, execuţie „concertată” de cei doi, hai să le spunem, arbitri.

Sigur că atunci când pierzi de o asemenea manieră (20-45) devine penibil să mai vorbeşti de faptul că te-a „furat” arbitri.

Însă trebuie văzut cauza şi nu efectul.

Atâta timp cât cei doi „fluieraşi” (Cruceru şi Eremia) au arbitrat cât de cât corect, vâlcenii s-au ţinut în „coasta” celor de la CSM Bucureşti. Au avut oaspeţii 5-6 goluri avans, rezonabil, având în vedere jucătorii masivi pe care îi au.

Apoi, ceva s-a întâmplat. A venit vreun meteorit şi le-a „pupăzat” văzul celor doi, care de prin minutul 17-18 au fluierat fazele la limită DOAR în favoarea bucureşteniloir, au judecat cum au vrut „muşchii lor” fazele de atac ale gazdelor (desigur, multe s-au lăsat cu „fault în atac” şi minge dată bucureştenilor. Asta le-a „dat la temelie” copiilor antrenaţi de profesoara Stăncuţa Guiu şi i-a demoralizat. Sigur că, pe final, când meciul era „rezolvat”, cei doi s-au milostivit şi de vâlceni, cărora le-a mai dat, ba un 7 metri, ba câte o eliminare la adversari. Era prea târziu, însă acesta a fost „scenariul”…

Iar asta a dus la teama lor de a mai ataca, în timp ce bucureştenii zburdau în voie, pe semicercul advers, „protejaţi” de cei doi „fluieraşi”.

Se ştie că FRF are o oarecare „dragoste nemărturisită” faţă de clubul finanţat de Primăria Capitalei. Însă, bucureştenii nu aveau nevoie de circul ieftin şi penibil oferit de cei doi „fluieraşi” în această după-amiază, că oricum ar fi câştigat. Ei, bucureştenii, ar trebui să fie conştienţi că victoria la scor obținută azi la Vâlcea nu li se datorează lor, cui celor doi „fluieraşi”.

Sigur că cei doi, soţii Guiu, din respect şi bun simţ nu vor vorbi despre felul cum echipa asta a fost „cotonogită” într-un mod josnic de către cei doi. Şi mai e un motiv: e foarte posibil ca cei doi să mai fie delegaţi la un meci al echipei lor, aici, la Vâlcea, şi cei doi să-şi facă mai habitir de cap, atunci.

Nu se va întâmpla nimic. Federaţia va consemna rezultatu şi va „întoarce” foaia. Alt meci, altă bătaie de joc va mai fi, sigur, la adresa acestor copii. Pentru că, se pare, ascensiunea lor (faptul că nu vor să stea în acea „pătrăţică” ce le-a fost destinată) deranjează.

Ştiţi ce frustrant e să încerci să zbori, să înveţi asta zi de zi, ore de antrenament, de transpiraţie, de „strâns din dinţi”, şi să vină unii ca cei doi şi să-ţi dea „la temelie”, să-ţi distrugă speranţele, visele, dorinţa, în câteva minute?!

Băieţii trebuie să ridice capul. Să strângă din dinţi şi să spere că nu totdeauna va fi ca azi, că va răsării şi soarele pe „străduţa” lor.

Profesoara Stăncuiţa Guiu, cu tact şi pedagogie, şi soţul domniei-sale, Emil, vor reuşi asta. Pentru că, nu-i aşa, ce nu te omoară, te întăreşte!…

PS. Colegii îl strigă pe Ancuţa „Titi” şi nu „Piti”…mea culpa.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *